| = op | Eduard Jigolea [02.Apr.12 21:13] |
| e frumos, dar și riscant; de pildă, nu a ieșit efectul cu „bătaia vântului”, ba dimpotrivă, repetiția e deranjantă (de regulă, în textele scurte, astfel de efecte nu prind). apoi, m-aș fi oprit la versul „trandafirii”, nu de alta, dar ceva rămâne în coadă de pește (ori nu), ceea ce e fain. | |
| = eduard | adrian pop [03.Apr.12 10:25] |
| consideri ca asta-i o poezie frumoasa dar n-ai inteles-o [altfel n-ai fi propus eliminarea ultimului vers; ma rog, penultimului, am mai adaugat unul acum - initial au fost inca doua, dar le-am sters mizind pe intuitia/perspicacitatea cititorului; gresit, dupa cum vezi; si mai vrei final in coada de peste!] nici nu ma bucura nici nu ma intristeaza asta; m-as fi bucurat sa o fi inteles si sa nu-ti placa in alta ordine de idei, ai ajuns singur la o concluzie pertinenta - pina la urma totu-i o chestie de opinie personala si subiectiva - motiv pentru care-mi permit sa scriu exact asa cum vreau; fara sa ma gindesc prea mult la cititor | |
| = ... | Raul Ionut Coldea [03.Apr.12 11:01] |
| e posibil ca acea comparație, "ca două crengi", să dea impresia că ultimele două versuri spun deja prea mult. Dar eu iau imaginea respectivă ca pe un teaser. Mie îmi place foarte mult textul și cred că are ce îi trebuie, cât îi trebuie. Recunosc că sunt surprins de atitudinea asta explicit melancolică și de cât de adevărată pare. Adevărul e că am cam chiulit un timp de pe aici și nu am urmărit ce ai postat, dar oricum...:) | |
| = prin urmare | Eduard Jigolea [03.Apr.12 14:42] |
| îmi cer scuze că revin, nu vreau să par agasant, însă mă simt dator cu o replică față de autor. așadar, vă contraziceți în comentariul dvs (deși sunt aproape sigur că veți spune că asta a și fost intenția): spuneți că inițial au fost două, însă ați MIZAT pe intuiția, respectiv perspicacitatea CITITORULUI; apoi, spuneți că scrieți fără să vă gândiți prea mult la cititor. în sfârșit, este doar o remarcă, este posibil să vă fi scăpat ori să mă înșel eu. și nu aceasta e problema, ci faptul că îi imputați unui cititor că nu a înțeles ceea ce dvs. ați scris ori ați vrut să scrieți, ceea ce, din punctul meu de vedere, este urât, dacă nu cumva chiar înjositor pentru autor (surpriză: sunteți autorul). am mai citit pe undeva, printr-un comentariu pe aici, cum un autor spunea că scrie pentru cititorii inteligenți, desigur, fără absolut nicio legătură cu acest subiect (oare?). serios, încep să cred că mulți confundă un soi de ermetism cu inteligența, să o numim poetică, că tot vorbeam ieri de aceasta. revenind, eu NU vreau nimic și faptul că aleg să îmi spun o părere nu înseamnă neapărat că vreau ceva anume. și să-mi fie cu iertare, dar subiectiv și personal sunt cam aceeași mâncare de pește, nu de alta, însă nu îmi doresc să rămânem doar la coada de pește. în concluzie, e o greșeală să vă închipuiți că, dacă scrieți negru, cititorul chiar TREBUIE să vadă negru, ori ceea ce ați intenționat să spuneți prin asta. | |
| = ionut | adrian pop [03.Apr.12 14:00] |
| nu au nicio legatura - crengile cu ultimul [ultimele] doua versuri in locul lor, al crengilor, poate fi orice - incepind de la un buldozer si terminind cu sfintele moaste; sint elemente personale care delimiteaza doua momente temporal indepartate si absolut opuse si pentru ca imi place si pentru ca esti un tip mai mult decit ok, o sa spun care-i smecheria textului [doar impotentii intelectual nu-s in stare sa explice un text propriu si apeleaza la scuze de doi lei, "poeziile nu se explica"] avem o imagine prezenta, compusa din citeva elemente concrete - parul in vint, o ea trista, doi trandafiri si cam atit - un moment oarecare, o imagine si avem ultimele versuri - acestea spun ca tot ce era cu adevarat important a ramas in trecut, "foarte departe, foarte demult"; tragem, deci, concluzia logica va poietul vorbeste despre o despartire --> nu au cum sa lipseasca ultimele doua versuri, poezia, fara ele, ar fi cheala; si nu ma refer aici la zen budism de ce-i geniala poezia? pentru ca sugereaza abil brusca iluminare; daca te-ai despartit vreodata de-o gagica, o sa stii - in astfel de momente nu prea realizezi care-i spilu' asta se intimpla mai tirziu - spre deosebire de ce propune aceasta poezie, constientizarea amara a timpului, neajunsurile "intelepciunii" de ce melancolie? pentru ca extrem de rar folosesc elemente autobiografice in texte cel mai adesea plasmuiesc, inchipui - si astfel de ginduri iti trec din cind in cind prin cap deci melancolie niet :) mersi de vizita, semne, bla, bla | |
| = eduard | adrian pop [03.Apr.12 15:17] |
| nu ti-am imputat nimic eram doar nedumerit cum poate sa iti placa ceva ce nu intelegi era o simpla remarca - ti-am spus clar, "nu ma bucura nu ma intristeaza" - restul bazaconiilor, te privesc in ce priveste contradictia - citeste cu atentie ce spun; dupa ce citesti incearca sa intelegi cind scriu da, nu ma gindesc la cititor - cind corectez,daca se intimpla asta, este altceva; ma gindesc ca poti faci diferenta intre momentul creator, ala in care geniul este intr-o stare de gratie si momentul de dupa, ala in care creatorul fumeaza tigara de dupa si munceste; eventual - prin urmare nu-ti spun ca asta a fost intentia mea, iti spun ca, la fel cum s-a intimplat cu acest text, n-ai inteles nimic nici din raspunsul meu la fel de neutru si fara sa-ti imput ceva, iti spun si asta | |