| = Invata-ma | Aprodu ioana irina [01.Apr.12 10:21] |
| Titlul este interesant insa textul pare putin detasat de ideea ta principala. | |
| + eternul început | Ioan Barb [01.Apr.12 23:54] |
| Un poem bun, cu imagini sugestive. Prima strofă mi s-a părut și cea mai bună, realizând echilibrul în economia poemului: "când m-am născut oamenii se stingeau pe la colțuri doar unele glezne neterminate aprindeau ziua dintr-un început în celălalt al incubatorului" Interesantă ideea universului ca un etern început în care tote lucrurile se continuă unele pe altele, pentru că se întâmplă uneori să fim prin evenimentele noastre interioare părți din acest incubator, cu oameni, idei, stări, sentimente care ne dau convingerea că uneori existăm, suntem, devenim sau ne credem inocenți, ne protejăm unii pe alții și apoi ne deconspirăm reciproc experiențele. Până când nu mai există decât o posibilitate: "am căutat nebunia bătută în cuie dar niciun ascuțit nu se păstrează murdar într-o minte curată alerg orașul în lung și-n lat cu spatele până când uit mersul"... Las aici un semn luminos. | |