| = "intercalări conjuncționale" | Alina Mihai [21.Mar.12 13:59] |
| eu am câteva probleme cu acest text: 1. recurența adjectivelor demonstrative din prima strofă conferă discursului poetic sonorități lemnoase, ca să zic așa. 2. dacă în prima strofă eul liric declară că a stat deoparte, cum să înțeleg metafora rătăcirii din debutul celei de-a doua strofe? 3.?, "vene injectate de sânge"? 4. de corectat venele ruginite A unui vechi telefon". 5. dacă venele-s ruginite, nu-i absolut logic că telefonul nu-i, nici el, nou? 6. percep "din pântecul tău plin de carne de porc" drept vulgară, deși-mi dau seama că era vizat grotescul. 7. ies prea multe chestii în poezia asta, ies cumva unee din altele, dormând un soi de continuiate liniară care mă descupănește-n final. mintea mea caută logica, inevitabil. că există o logică a ilogicii și asta știu. treaba-i că s-a terminat poezia și-am rămas în mijlocul camerei, zgâindu-mă la fălcile alea, dar cu gândul la ce iese din cine, sigură că ceva mi-a scăpat. | |
| = . | Petru Teodor [21.Mar.12 18:42] |
| existá o continuitate în acest text, o armonie ce o caut undeva între crăpăturile podelei. În primul rănd mulțumesc mult de răbdarea din spatele acetui comentariu! Să răspund punctual: 1. da, sonoritatea lemnoasă (o rigiditate anume) asta m-a împins s-o scriu - este o rigiditate pe care încerc să o depășesc, să o scriu; doar exteriorizând pot să o privesc cu rânjetul acela aproape hidos de arlechin și să o disec ca pe a unui străin; aici este un intermezzo în care mă rup de parte I a poeziei (adagio), mă dezic, incercând să ajung la partea de mijloc...; oare cum aș putea ajunge, dacă nu aș muri mai întâi, iar pentru aceasta nu ar trebui oare să mă depărtez... de sine am stat deoparte, de el trebuie să mă apropii ca să mă pot rupe mai apoi, de aici orbecăirea aceasta "ilogică"; 2. este o dramă personală ce se rezumă în a nu putea ieși (nu în a ieși), și de aici moara ce te macină ca pe o pleavă. 3. da - vene injectate de sânge - pot fi injectate cu formol, apă, medicamente etc. scuze, trebuie să închei acum, s-a trezit copilul și-mi cere să aprin lumina, dar am să revin... cu mulțumiri, pt. | |
| = . | Petru Teodor [27.Mar.12 01:58] |
| continui... Ími cer scuze de decalarea dintre texte! 4. & 5. venele ruginite ... da... am corectat / schimbat... aș putea argumenta că nu este logic; doar nu despre telefon vorbeam, nu? 6. de ce vulgar? grotescul ... desigur. 7. poezia e un fel de-a evada până la urmă, iar asta nu presupune urmarea unei poteci, ba din contră! Sper să nu sune orgolios, nu urmăresc asta... Succes, suflet ușor! același pt. | |