| = Epigrame reușite | Vali Slavu [07.Mar.12 13:01] |
| În sfârșit ai postat și tu epigramele! E un grupaj reușit, dar mie cel mai mult îmi place o anumită epigramă. Cred că știi care, dar pentru cei care nu știu, voi relata, pe scurt, o întâmplare: În urmă cu doi ani, îi povestisem lui Todo că mi-am condus cumnata la bacalaureat, la proba orală și, aflându-mă la poarta liceului, profesorul care i-a chemat pe absolvenți înăuntru, insista să intru și eu. I-am răspuns, zâmbind, că eu am luat bacalaureatul și am și două facultăți. Replica lui Todo a fost: „Tot degeaba, dacă nu ai și două licee!”. Am insistat să folosească ideea într-o epigramă și constat, cu bucurie, că n-a uitat și a scris epigrama „Tânăra „studioasă” și învățământul la distanță”, o epigramă frumoasă. Frumoase sunt și celelalte. Felicitări! | |
| = Todo | milos petru [07.Mar.12 14:04] |
| Maestre tu te ți de fițe, Și-mi vine aiurea o idee Dacă-o făcând patru licee, Să facă și trei grădinițe. Felicitări pentru premiu! | |
| = Bune toate | Dan Norea [07.Mar.12 14:53] |
| Ba chiar pot spune că epigramele sunt foarte bune, își merită premiul. Și epitafurile sunt foarte bune, doar că mi se pare aceeași idee (absența clienților) implementată în două cavouri diferite. Felicitări! | |
| = Răspunsuri | ioan toderascu [07.Mar.12 15:37] |
| Vali,nu bănuiam că vei deconspira contextul în care s-a născut ideea epigramei respective. Nu-mi displace că ai făcut acest lucru, doar că replica mea a fost puțin altfel: "Și ce, strică să faci și două licee?" Mulțumesc pentru semn și... inspirație! Nea Mitrule, e mai greu cu grădinițele; nu prea sunt locuri nici pentru cei de grădiniță. Mulțam' de trecere! Dane, dacă epigramele își merită premiul, sper să îmi merit și eu epigramele. :) "Și epitafurile sunt foarte bune, doar că mi se pare aceeași idee (absența clienților)." Cum să fie aceeași idee? În primul e vorba de plicuri, iar în al doilea de clienți. :) :) Totuși, vorbind serios, îți cam dreptate pentru că și eu am sesizat acest aspect înainte de-a le trimite. Numai că nu m-am întors din drum, ca să nu-mi meargă rău. Și nu mi-a mers! Mulțumesc pentru vizită! | |
| = Felicitari ! | Chitul Grigore [07.Mar.12 23:15] |
| Un grupaj foarte reusit. Preferatele mele sunt epitafurile, chiar daca ultimul are o poanta cu o nuanta de umor negru! Am totusi o nedumerire: tema concursului nu era " La trei pazeste! " ? | |
| = Grigore, preferi epitafurile? | ioan toderascu [08.Mar.12 11:50] |
| Nu am plăcere să scriu epitafuri, dar dacă ni s-a cerut... Trebuie să trec peste un prag psihologic, abia după aceea reușesc să încropesc ceva. Mulțumesc pentru aprecieri! (Vali Slavu) | |
| = Unde e, e! | Laurentiu Ghita [08.Mar.12 14:31] |
| Stau și critic ca nebunul, Fără, însă, vreun temei: Toderașcu-i numai unul Însă este bun, cât trei! | |
| = Epitafurile... | Gârda Petru Ioan [08.Mar.12 16:23] |
| ..Sunt foarte bune. Și epigramele. Mai puțin aia cu trei licee, după părerea mea. Felicitări! | |
| = Laurențiu, Nelu | ioan toderascu [09.Mar.12 08:32] |
Unde e, e! Laurentiu Ghita [08.Mar.12 14:31] Stau și critic ca nebunul, Fără, însă, vreun temei: Toderașcu-i numai unul Însă este bun, cât trei! Totul sună-așa frumos. Că mi-e clar: te ții de glume, De-aia nici nu-s curios Care-ar fi cei trei, anume... Mulțumesc foarte mult, Laurențiu! Nelu, văd că și ție îți plac epitafurile mele. Cred că am să abordez mai mult acest domeniu, poate iese de-un volum. :) Cred că știu de ce nu-ți place epigrama cu "trei licee". Ești sătul până-n gât de liceu! :) Mulțumesc pentru felicitări! | |
| = Ioane, analiză și propuneri | Eugen Sfichi [11.Mar.12 20:39] |
| Epitafurile sunt cele mai interesante din grupaj, dar din păcate au câteva probleme. Să le luăm pe rând. 1. Unui chirurg S-a mutat, de-o lună, două, În cavoul său cel șic, Însă, pe adresa nouă. Nu primește niciun plic! Aici ideea sugerată e alta decât cea pe care ai intenționat să o exprimi. „Adresă” se interpune între titlu și plic. Iar cuvântul „adresă” face trimitere la primirea corespondenței și datorită lui, în plic poate fi ultima factură de la cablu TV, o amendă mai veche de circulație, sau o somație. Eu l-aș elimina și propun modificarea tuturor celor patru versuri : Unui chirurg Unii stau să se inchine La cavoul tău un pic, Dar oprindu-se la tine Nu-ți mai lasă niciun plic. 2. Să luăm și celălalt epitaf : Unei prostituate În cavou-i – o splendoare! – Șade,-ntinsă, evident, Într-o lungă așteptare, Dar nici urmă de client!… Catrenul conține câteva goluri în primele două versuri, așa că îți propun : Unei prostituate Sub această lumânare Stă întinsă indolent, Într-o lungă așteptare... Dar nici urmă de client. Despre primele patru catrene, nu aș comenta. Te rog numai să-ți pui singur întrebarea câte dintre ele sunt epigrame și câte nu. Și tot în sinea ta să-ți răspunzi. Sau, nuanțând, care este gradul epigramatic al fiecăruia. E.S. | |
| = Eugene, Eugene... | ioan toderascu [13.Mar.12 12:21] |
| După ce Grigore Chitul și Nelu Gârda au apreciat epitafurile, vii tu și spui că au probleme. Propunerile tale de îmbunătățire cred că ar avea un efect invers, așa că stau cuminte și nu umblu la ele. În primul, am introdus cuvântul "adresă" tocmai pentru a avea două sensuri cuvântul "plic". La propunerea ta pentru al doilea epitaf, te întreb ce lumânare arde atâta vreme, dat fiind că "locatara" stă într-o lungă așteptare? Dar probabil lumânarea este stinsă... Referitor la celelalte patru texte, mi-am pus respectiva întrebare în gând, dar nu-ți spun ce răspuns mi-am dat. Chiar să știu că mori de curiozitate! :) Mulțumesc pentru analiză! | |
| = Ioane, altă analiză, aceleași propuneri | Eugen Sfichi [13.Mar.12 15:40] |
| 1. „Eugene, Eugene. După ce Grigore Chitul și Nelu Gârda au apreciat epitafurile, vii tu și spui că au probleme. Propunerile tale de îmbunătățire cred că ar avea un efect invers, așa că stau cuminte și nu umblu la ele.” (Ioan Toderașcu) Mulțumesc pentru că mi-ai spus numele de două ori. Înseamnă că ți-am dat de gândit, dar cred că disimulezi cu talent. În primul tău epitaf , cuvântul „adresă” face trimitere la primirea corespondenței și obturează celălalt sens. E adresa noului domiciliu, iar un chirurg nu operează acasă. Așa că tot la factura TV ajungi. Sau la o amendă mai veche de circulație. Dacă te-ai fi gândit la un sens dublu, așa cum spui, trebuia ca pe cel poștal să-l fi făcut recesiv, dar în catrenul tău tocmai acest sens îl exclude pe cel pe care l-ai fi vrut, și sugerezi altceva. În consecință, ajung tot la epitaful scris de mine în comentariul meu anterior. Am conceput acel epitaf astfel încât să fie trecut ușor și la persoana întâi, „să se închine” rimând în acest caz cu „mine”. „La propunerea ta pentru al doilea epitaf, te întreb ce lumânare arde atâta vreme, dat fiind că "locatara" stă într-o lungă așteptare? Dar probabil lumânarea este stinsă...” (Ioan Toderașcu) Cât despre epitaful al doilea, acolo ai câteva pete ianadecvate în primele două versuri, pe care ți le-am scos. Cuvântul „lumânare” crează atmosfera. Chiar și cei care ți-au dușmănit personajul scriu pe coroana de flori „regrete eterne”. Consideră „lumânarea” fie o prezență simbolică, fie una concretă. Dacă o vrei cât mai contondentă, e sculptată în marmură. Dacă o vrei nestinsă, e una electrică. Ioane, de ce nu lași puțin orgoliul deoparte ? Cât privește primele patru catrene din grupajul tău, păstrarea discreției asupra concluziei la care ai ajuns era și cerința mea. E.S. | |
| = Ioane, noi propuneri de modificare | Eugen Sfichi [13.Mar.12 22:35] |
| Dacă nu-ți place lumnânarea, n-am ce face și vin cu alte propuneri pentru al doilea epitaf al tău, care este: Unei prostituate În cavou-i – o splendoare! – Șade,-ntinsă, evident, Într-o lungă așteptare, Dar nici urmă de client!… (Ioan Toderașcu) Sesizând golurile din primele două versuri, ți-am propus o variantă de modificare a acestora. E cea cu lumânarea, la care ai avut obiecții. Acum îți propun: Unei prostituate Dându-și ultima suflare, Stă întinsă indolent Într-o lungă așteptare... Dar nici urmă de client. Sau: După viața de pierzare, Stă întinsă indolent... Sau Sub inscripții funerare, Stă întinsă indolent Într-o lungă așteptare... Dar nici urmă de client. Sau o variantă cu o modificare ușoară a versului patru: Scufundându-se-n uitare, Stă întinsă indolent Într-o lungă așteptare... Și nici urmă de client. Sau modificând numai primele două versuri: În tăceri sfâșietoare, Stă întinsă indolent... Am eliminat petele desre care ți-am vorbit. Rimele în „-are” sunt numerose. Poți vorbi despre lespezi funerare, despre răcoare, despre întristare, suspinare etc. În legătură cu primul epitaf, mențin acea propunere de modificare a tuturor celor patru versuri, pe care ți-am făcut-o de la început. E.S. | |