| = ce puternică | Ottilia Ardeleanu [03.Mar.12 19:23] |
| această trăire, trecerea dintr-unul în celălat sub forma unei lacrimi - mai mici devenite una mai mare, așa după cum suferința cuiva foarte drag se transformă într-una cu mult mai mare, de un număr de ori imposibil de știut. "o pasăre albă și una neagră" mă trimite cu gândul la yin și yang. îmi place forța simțurilor aici și aș vrea să exemplific: "lovește cu pumnii aerul pe piept îmi apar echimoze și durerea se gudură în stern", este aproape divină. finișul este deosebit prin mesajul transmis. aș mai spune că țipătul are conotațiile lui aici: "o limbă bifurcată îi atinge limba să țipe cum țipă de obicei și mai tare să țipe" și văd binevenită repetiția verbului, însă aș schimba ordinea în versul "o limbă bifurcată îi atinge limba": "bifurcată limbă îi atinge limba" pentru evitarea "bă_bi" da, m-a impresionat textul acesta. | |
| = ar fi trebuit | Ottilia Ardeleanu [03.Mar.12 23:33] |
| să spun și despre imaginea asfințitului/ răsăritului care "se scurg(e)" pe fereastră, acea trecere dintr-unul în altul a celor două momente, acea suprapunere a lor egală cu ciocnirea celor două "păsări": "... pasărea albă și pasărea neagră se lovesc de geam două pete de sînge se scurg..." - foarte, foarte frumos! | |
| = Da, | Liviu-Ioan Muresan [04.Mar.12 12:13] |
| o interpretare interesantă. O să mă mai gîndesc acolo, la acea inversare. Mulțumesc pentru comentariu și sfat. | |