| = ... | Silvia Bitere [05.Mar.12 09:13] |
| ceea ce îmi place, în mod deosebit, la aceste file din arcibald, este faptul că îți menține, ca și cititor, un tonus spumos. deși tabloul aparent pare static, arcibald este tot timpul în mișcare prin derularea unei povești. are talentul de a scoate în evidență latura lui acidă, de un cinism bine dezvoltat la nivel de frază. se observă predilecția lui spre detaliu și nu încetează să ne uimească prin situații aparent banale, cum ar fi bunică-sa, care este încadrată cu multă grație printre "cocoloașe" de hârtie de ziar, apoi, moliile din celebrele scriituri cu bătrâni ("Mirona", C. Serghi, "cartea nunții"- G. Calinescu)le întâlnim și aici dar sunt asociate cu pantofii învechiți ai vârstnicei. autorul apelează și la puțină poezie, "el m-a rugat să-i aduc un pahar cu mare adâncime în care să-și poată turna amarul, apoi am făcut un front comun bine delimitat.", pentru o mai bună caracterizare a personajului central. vă citesc. mai scrieți. și nu renunțați la acest stil. mă refer la partea de întindere a scriiturii. face parte din farmec, așa cum shakespeare nu a iubit o femeie înaltă ca statură (nu așa cum a fost ea zugrăvită în diverse scene puse în spectacol, public). http://www.youtube.com/watch?v=PI1RIZlTzdo&feature=related | |
| = cel mai cinic răspuns | Adrian Firica [05.Mar.12 18:01] |
| Că Ianus e asociat, din neștiință, ipocriziei, trecându-se cu vederea faptul că templele sale sunt germenele a ceea ce timpul a instituit a fi fiind efigia oricărui arc de triumf, rămâne să fie o chestiune de discutat. Arcibald, chiar, zice că dacă cineva-i trage o palmă pe un obraz lui Ianus, riscurile atacatorului sunt imense. Nu nedumerirea îl va invada pe acesta din urmă, ci se va auto-suspenda necondiționat... făcând fețe-fețe, rămând cu replica-n brațe dacă Ianus îi va întoarce... cealaltă față. Păi, cu răpirea sabinelor cum rămâne? Că puteau să fugă, dacă aveau picioare lungi. Dar, după o primă introspecție, se pare că aveau coapse primitoare! Erau etruriene, nu?! | |