| = un poem | Ottilia Ardeleanu [02.Mar.12 09:32] |
| de stare această rătăcire printre miresme și muzici de sfere. ai metafore frumoase care creează atmosferă neașteptată, ca într-o rătăcire, de altfel: lucruri noi, necunoscute, interesante care deschid curiozitatea spre explorare. iată ceva care mi-a plăcut mult: "Îmi gâlgâie pașii pe-o umedă pantă" - sunetele atrag atenția aici. iar în exprimarea: "clorofile în muguri plesnesc" pare să fie un refren al renașterii - minunat! simțitor poemul, Valentin, felicitări! Ottilia Ardeleanu | |
| = Multumesc | Valentin Irimia [02.Mar.12 13:27] |
| Ottilia, chiar aveam nevoie imperioasa de o gura de aer proaspat. Se pare ca din zbaterea, agonia si implicit ratacirea mea am reusit sa extrag chintesenta si sa o materializez in versuri sugestive care atrag atentia. Incerc sa-mi pastrez linia de plutire. Pe curand! Valentin | |
| = Felicitări... | Miclăuș Silvestru [02.Mar.12 13:26] |
| pentru reușite...! Subscriu celor scrise de dna Ottilia. Un pic de "rătăcire" tot mai este: - câteva virgule nelalocul lor - asocieri neconsonante: "Când chiar", "Cum curg" Evidențiez doar trei versuri, care... mi-au uns sufletul: "Hipnotic cutreier, iscoadă prin vis, Un ghem de poteci sub tălpi se deșiră Dar lațul ispitei așteaptă deschis..." Să fie "primăvară"... cu succes! | |
| = Raman | Valentin Irimia [03.Mar.12 12:09] |
| indatorat, Silvestru pentru recomandari. Am incercat sa retusez neconsonantele. De astfel de directionari resimt nevoia pana reusesc si eu sa imi gasesc conturul si rutina. Te mai astept! Valentin | |
| = Revin, cu-aceeași nestrămutată credință în verbul tău! | Maria Elena Chindea [03.Mar.12 17:52] |
Salut voios de pionier, ultimelor tale creații. Cu întârziere, las și eu două vorbe: mi-a plăcut (imaginându-mi personificată) cu osebire"și chiar nemirarea, învinsă, se miră". Vedeam "mutrița". "Tranșeele frunții" tale dau muguri și flori splendide, așa cum de altfel mă și așteptam! Numa (cârcotașă cum mă aflu) cu acel "să lepede jocul pe țărmuri uitate" nu sunt de acord! Toată manifestarea face parte din "jocurile divine"; jocul sacru al vieții nu se termină niciodată, doar se schimbă și ne schimbă! Cu aceeași reverență a sufletului, la mai mare! Cu drag, Maria! | |
| = Iatǎ Valentin, | Rodica Lupu [05.Mar.12 14:11] |
| fac și eu un mic popas(cam târzior) prin" rǎtǎcirile" tale. Mai bine spus, am ocolit de câteva ori traseul tulburǎtor încondeiat cu metafore, luând în seamǎ și forma versului din ce în ce mai așezatǎ, conturând un poem reușit. Ȋn fiecare strofǎ "arde un sârg" de schimbare, chiar de primenire a tot ce a fost " decad sub călcâie și spadă și scut", așteptând, dorind binecuvântare a noului atât de relevant în a treia strofǎ: "Dorințe străine tresar nefiresc Oftând transparente-n pribege alaiuri Precum clorofile în muguri plesnesc, Se-amestecă-n sânge, se-amestecă-n graiuri. Succes pe mai departe, cu prietenie Rodica! | |