| = gradina fara marginea lumii | Adina Batîr [08.Sep.05 23:30] |
| Numai toamna se pot prinde radacinile adanc, sufletul stapan peste ape si pamant da nastere la mirune... Poem cu dedicatie elegant, parca sculptat la foc mic sa se sudeze bine toate elementele facerii. "o singură apă în insomnia toamnei pe care îți luneci cuvinte-nsingurate ghemuite la marginea ochiului de lemn" - insingurare rostita in soapte ca element al constructiei umane definitive. | |
| = A-din-a | Dana Lucaci [09.Sep.05 00:12] |
| Este într-o grădină, se plimbă ca și cum lumea tace cîteva clipe, doar castanii, mestecenii, stejarii vorbesc, uneori florile toamnei, alteori doar apele, peste care ea, ca o Minune, apare și lasă fir transparent de iubire. Citește uneori Amos Oz și cred că îi place Nichita încă. E o fată a literelor și se poartă discret, înspre numele său. Mă bucur și cobor o notă mai jos pe portativ. :) Mulțumesc, te va auzi de acolo, din căsuța castanelor. Ela | |
| = într-o duminică | Miruna Dima [09.Sep.05 11:07] |
| La marginea orelor, frunze cad lin pe ape Castaniul așternut peste pleoape Târzie cărarea, și tu te mai miri. Cotloane deschise scriu larma iubirii Rădăcini neîncepute pe nopțile firii... Delicat portretul acesta ce curge printre lianele lumii. Mă duce cu gândul la un vers: "ea era frumoasă ca umbra unei idei". Cu drag, | |
| = Miruna | Dana Lucaci [09.Sep.05 21:08] |
| Ea chiar este frumoasă ca umbra unei idei, ea se vede numai pe cerdacul sufletului și acolo unde se află, acum zâmbește. Mulțumesc și eu, mulțumește și ea, pentru versurile tale. Ela | |