| = AP, | marian vasile [10.Dec.18 14:27] |
| Ți-am mai zis cândva: aduci aminte de Borges. Are și “suditu’” una tare cu cuțitul. Toat așa un amestec tentant, fatal, irezistibil de putere, fascinație, inovație, singurătate, putință, potență, lumină, strălucire. PS, nu văd rostul (pt că nu se prea “pliază”) lui “îl îmbrac kinki metro tredy”. | |
| = . | Liviu Nanu [20.Feb.12 21:48] |
| "s-a terminat cu puturoasa defensivă cu poetica stoarsa emoție" Aici ai nimerit-o. Sau cum poți face din cuțit bici... | |
| = re | adrian pop [21.Feb.12 09:04] |
| marian, am vrut sa-l "implint" in timpul nostru, recunosc, am vrut sa impresionez acolo despre borges, ce sa zic, m-a influentat destul, credeam ca am reusit sa elimin tot ce inainte incercam sa asimilez liviu, eu cred ca am ratat, sau, daca vrei, am exprimat o speranta nu o posibilitate de "alea" nu vom scapa niciodata din pacate sau din fericire, cutitul poate sa ramina cutit - oricum, tot este, prea mult, la moda sintagma amandurora, mersi | |
| + cuțitul în apă | Vasile Munteanu [21.Feb.12 13:44] |
mie îmi place faptul că se vede mâna sigură, atât de sigură, încât nu pare un banal cuțit, mai degrabă bisturiu; cum dinamicul pare "împins" (sau, pentru a ne raporta la motiv, "împlântat"), adică prinde contur dintr-o succesiune de imagini statice, care transformă descriptivul în trăire, exteriorul în interior; pentru ca, la final, să tranforme informativul: "mi-am cumpărat cuțit" fie într-o dublă promisiune/prorocire, fie într-un imperativ condiționat: "vom avea cuțite/vom trăi". de ce am spus "mână sigură": nu sunt cuvinte în plus, nu sunt construcții aruncate, metaforizările au rolul lor în argumentare, nu au nicicum rol decorativ sau "limbajistic"; textul acesta este una dintre aceke dificile operații pe care un chirurg este atât de conștient de dubla sa valoare, atât umană, cât și profesională, încât nu concepe să-și deschidă "cordul poetic" decât singur. concluzie(?): va bate, va trăi. | |
| = vom avea cuțite/ vom trăi | Adrian A. Agheorghesei [21.Feb.12 17:43] |
| Ce mă atrage la textul ăsta e faptul că, după ce primul nivel expresiv cade, valoarea lui (a textului) de adevăr este una probată. Și posibilă. Ultima unitate, care, după a mea părere, e motorul creativ,(aș spune că textul e scris de la coadă spre cap) e foarte puternică, aparent spontană și categorică. Dezâmblânzirea lumii. Prin cuvânt și cuțit. Prin cuvânt. Prin cuțit. | |
| = AP, | marian vasile [21.Feb.12 18:42] |
| Nu mă pot abține să nu rescriu un pasaj din Borges: “Intr-un sertar se află un pumnal… Toți cei care-l văd simt nevoia să se joace, câteva clipe, cu el; e ca și cum de multă vreme l-ar fi căutat; mâna se grăbește să strângă mânerul care o așteaptă; lama ascultătoare și puternică are un joc precis în teacă. Dar pumnalul dorește altceva El este mai mult dec ât o structură făcută din metale; oamenii l-au gândit și l-au creat cu un scop foarte deslușit; este, într-un fel, etern, pumnalul care aseară a ucis un om în Tacuarembó și pumnalele care l-au străpuns pe Cezar. Vrea să ucidă, vrea să reverse năpraznic sânge. Într-un sertar al mesei de scris, printre hârtii și scrisori, interminabil visează pumnalul simplul său vis de tigru, iar mâna tresare atunci când îl atinge, iar metalul tresare și el, metalul care, în fiecare atingere, presimte omorul pentru care a fost făurit” (trad C Hăulică). | |
| = da, | radu stefanescu [21.Feb.12 19:30] |
| recunosc, prima oară "cuțit solid, cu lamă lungă, subțire" mi-a dus gîndul la un simbol viril, mai ales că mai erau "creioane și alte pixuri" pe-acolo, mai în off, da erau, și strofa 2 curgea cam tot așa. dar, cu toate că interpretarea finalului în cheia asta vitalistă părea să-mi dea ceva dreptate, după ce v-am citit am abandonat ideea, și m-am întors pe urmele lui MV, la Borges, la metal și presimțirea omorului, și da, subscriu, e foarte bine scrisă, n-am găsit niciun lest, nimic de strunjit, cel puțin eu n-am găsit. aprecieri, adrian, și scuze pt. gîndul păcătos. | |
| = alte re-uri | adrian pop [22.Feb.12 12:29] |
| vasile, este, sper, oricum tu ai sesizat-o, o constanta a textului - "aroganta" de-a face totul singur; evident, vorbeam la modul general despre un anumit tip de personaj, lucid, pragmatic, idealist, in conditiile in care renuntarea la o anumita maniera de-a poetiza reprezinta atit un act de curaj cit si unul de "explorare" din punctul meu de vedere, poezia [cu citeva exceptii] este sufocata in chiar esenta ei, este sufocata si inrobita - ca tot sintem la "capitolul" borges, istoria literaturii nu-i deloc istoria citorva metafore; sau n-ar trebui sa fie; asta ar trebui sa ne lipim pe frunte; adrian, ai dreptate, este o poezie care acumuleaza pe parcurs; logic, as spune eu, este o poezie care trebuia sa ajunga-n recycle bin dupa a doua strofa - moment in care m-am intrebat ce vreau cu ea, moment in care habar nu aveam ce sa fac cu ea de ce n-am aruncat-o, totusi, este evident - pentru strofa a doua, si pentru sfirsitul despre care spui tu ca are forta marian reloaded, frumoasa poezie, mersi ca mi-ai reamintit-o motivul cutitului este unul important la borges - poate si datorita mediului din tinerete, ma refer la celebrii "gauchos" desigur poate si datorita celebrei prietenii cu autentici "cutitari" sau cu "taxista" nu risc o analiza comparata, nu-s chiar atit de arogant desi am fost tentant; atit de analiza cit si de aroganta radu, cred ca am mai spus asta aici, atunci cind un autor lucreaza cu astfel de simboluri [ma refer la cele complexe, vaste] este exclusiv vina lui daca este ambiguu, daca textul sau poate fi interpretat ambiguitatea nu-i un domeniu in care sa risti complezenta anumitor simboluri pentru ca, totusi, in acest text miza-i chiar textul, cuvintul, ma bucur ca nu ai fost ademenit de "zeii sexului" pentru gindul pacatos, nu trebuie iertare; el trebuie sa existe, in orice lectura, in orice intreprindere conexa mersi, tuturor | |
| = ... | Marinescu Victor [23.Feb.12 10:46] |
| si pana la urma, nu facem totul singuri? :) as scoate cutitul ala si as indeparta kinki ala. nu stiu de ce, dar imi da impresia ca de fapt, ma joc cu un cutit de plastic si nu-mi vine sa omor pe nimeni.:) imi place ideea, dar ceva ii lipseste. sa fie gustul lamei de vina? in schimb imi place foarte mult: "vom avea cutie/vom trai" pentru ca e ca atunci cand vom avea cutie, vom trai!:) in timp ce ma prefac ca tin strans in mana un cutit, cutitul stie ce va urma. motiv pentru care oamenii se tin departe de ele si le pun intr-un sertar.:) | |
| = victor | adrian pop [23.Feb.12 13:51] |
| daca nu zici ce lipseste nu se pune ca lipseste de kinki und co. am spus deja ca necesita atentia/schimbarea, atit ca inca n-am avut chef de textu' asta mersi de semn | |
| = dar sa ai chef de textul asta | Mara Calinescu [24.Feb.12 04:21] |
| pentru ca e al tau. e faina ultima strofa si ca discurs si ca mesaj si versul cu "poetica stoarsa emotie" e ingenios. | |
| = ... | Marinescu Victor [24.Feb.12 09:16] |
| pai am spus ce ii lipseste. adica sa iei tu ce simti din asta: in timp ce ma prefac ca tin strans in mana un cutit, cutitul stie ce va urma. motiv pentru care oamenii se tin departe de ele si le pun intr-un sertar. e o stare. legatura nevazuta dintre tine si lama. daca vrei e chiar legatura aceasta: http://www.youtube.com/watch?v=nNWRHZGz9qA&feature=related eu nu pot sa iti spun ce simti cand ai cutitul mana, eu pot doar sa simt ca ceva lispeste de acolo. lipseste ceea ce este mai important in legatura voastra. tu! motiv pentru care oamenii se tin departe de ele si le pun intr-un sertar. pentru un pix, starea textului e una buna, dar pentru un cutit, e nevoie si de tine. din cand in cand ca cititor, am nevoie sa te vad si pe tine.:) vreau sa te vad! nu vreau sa te superi | |
| = mara, victor | adrian pop [24.Feb.12 11:41] |
| mara, mersi victor, nu vreau sa te contrazic, ori sa fac pe desteptu' dar daca lipsesc eu din text inseamna ca mi-a reusit - textu' zic stiu ca pare un pic paradoxal, dar ia-o asa cum este | |
| = ... | Marinescu Victor [24.Feb.12 12:19] |
| :)ok! | |