| = MC, | marian vasile [18.Feb.12 16:39] |
| Mai întâi mi-am zis de ce aș citi o poezie care se cheamă “Trenul”?! Apoi m-am îndemnat să citesc. Mărturisesc că după lectură am rămas așa: “?!” Am zis: hai să mai citesc odată. M-am izbit de “un afiș disperat care miroase a cerneală cu 2 oameni/ măcelăriți de un porc” (nu vorbesc valoric). Nu știu care “ei” din “ei dorm”?! Mă rog, încerc să trag linie – dar de unde? Nu știu: e o poezie ușor stranie care la a treia – deja – lectură începe să atragă. Poate mai zăbovesc, oi găsi ceva-ceva de care să mă leg (spânzur). | |
| = mara | Leonard Ancuta [18.Feb.12 17:25] |
| la fel ca marian, la prima citire am ramas cam incifrat. apoi mi-am dat seama ca nu-mi place faza cu doi oameni macelariti de porc - e cam aruncata - dar ador mi-e frica sa nu plapandesc. e cam ambiguu finalul dal acel somn mecanic e bun. cred ca daca ai contura si o idee pe langa stare ai avea un cerc perfect. | |
| = . | Alexandru Gheție [20.Feb.12 22:26] |
| dincolo de toate, afișul pe care dorești să-l așezi printre versuri e destul de încifrat. dar transmite. și asta-i cam tot ce contează. frigul, gândurile de iarnă plus teama să nu ”plăpândești”, apoi această pierdere de echilibru între afară/înăuntru atrage cumva. trenul vine să taie ceva, somnul mecanic e fain. dar da, dincolo de toate, rămâne fiecărui cititor un pahar cu... mesaje. fie că-i gol ori plin... mai trec | |
| = marian, leo, alex | Mara Calinescu [24.Feb.12 04:20] |
| chiar exista un afis, asa cum scriu acolo. probabil e un indemn la vegetarianism. va multumesc pentru comentarii. | |