| = nici | Vasile Munteanu [14.Feb.12 08:29] |
dac-ai mânca toată viața doar cipsuri și nu termini o baniță de sare; puteai și tu să spui o baniță de vin; cum ar veni, lumina adevărului filtrată de fructe; cine te pune să cauți adevărul în sare? finalul? da, să spunem că la aceasta se reduce Viața, o stare incertă între două morți: moartea diainte și moartea de după; râsul va fi întotdeauna o enigmă. | |
| = VM, | marian vasile [14.Feb.12 09:24] |
| zice huizinga ca "poezia, în funcția ei originară, de factor al culturii timpurii, se naște în joc și ca joc". Jocul Balaurului e cu sinea. Esteticul vine mai apoi. Primeaza autocunoasterea (demers mistificator atat timp cat TREBUIE SA SE FACA PRIN DUBLURA - vezi foto, sau, mai rau, prin ceilalti). | |
| = eu nu cred | Vasile Munteanu [14.Feb.12 09:57] |
în teoria jocului (oricât de frumos argumentată); cred mai degrabă că liricul afon s-a dezis de muzică precum Lucifer de Creatorul său; vibrăm și am cânta, dar suntem muți; și-atunci mișunăm cu degetele pe foaie... | |
| = De ce-aș recomanda eu acest text | Alina Mihai [14.Feb.12 10:32] |
| Pentru modul inteligent în care autorul și-a construit discursul, pentru ceea ce transmite, pentru cum o face și mai ales pentru doza de simpatie pe care-o strecoară-n spatele versului de fiecare dată când sensul ar putea fi viciat de conotațiile vreunui cuvânt. Și-aș mai recomanda acest text (și nu-i primul) pentru că-i capabil să incite discuții spumoase-n subsol. Și nu doar pentru că sunt o cheie de lectură, ci și pentru că mi-aș dori să fie plin netul de ele. Respectele mele, domnilor, iertare că am folosit comentariul ăsta pentru a le transmite. Și dacă tot abuzez, mulțumesc și pentru alea ... 50 de grade din pahar. | |
| = și | Vasile Munteanu [14.Feb.12 11:08] |
pentru că iar mă zgândărești cu dublul ăsta (să-mi pui și mie unul dublu. de 50 :) ), eu cred că, de fapt, Narcis de aia se sinucide, nu se suporta în dublu exemplar (scindat, adică). sinuciderea, cel puțin în cazul lui, e o formă de unificare, de împreunare cu sine. în altă ordine a ideilor, m-am mai uitat la poză, m-am mai gândit (cred); concluzia la care am ajuns ar fi că, zicala aia populară conform căreia "gura bate"... ce modificași tu în text, din poză, reiese că e valabilă și invers. | |
| = Răspunsuri, | marian vasile [14.Feb.12 11:18] |
| VM, e o “zonă ludens” de care nimeni nu poate face abstracție. Ce ridicoli sunt adesea cei CARE VOR SA PARA serioși. În sinea lor (noician) suspină după chițibușuri, giumbușclucuri, calambururi, comedii, năravuri, zise, etc. AM, onorat de cuvinte. Cu scuzele de rigoare te rog să (-mi) (re) aduci aminte despre ce e/era vorba privitor la cele 50 de grade. Chiar numai știu. Zaibărul, bată-l vina. | |
| = păi | Vasile Munteanu [14.Feb.12 12:10] |
cred eu, abia acolo găsești un dram de înțelpciune (când găsești și dramul acela); restul scorțoșenie (între rigiditate și obtuzitate), poză (între epatare și ipocrizie), viu și, nu în ultimul rând, reproductibil. hai, de aici încolo te las să ai ultimul cuvânt. e textul tău. | |
| = pentru mine | adrian pop [14.Feb.12 12:21] |
| este, in mod evident, unul dintre textele despre care nu as putea sa spun ca-mi plac - dar stiu ca sint bune pentru ca indeplinesc toate "elementele constitutive ale poeziei" - spun ceva, o fac intr-o nota personala, inedita si reusesc sa reinventeze ceva de ce spun, totusi, ca nu-mi place - nu cred ca o poezie trebuie sa aglomereze atit de multe simboluri, trimiteri - aici placerea lecturii mi-a fost alterata de un travaliu intelectual pe care nu-l doresc, intotdeauna, in poezie cabotinul din mine isi recunoaste si accepta o apetenta pentru, hai sa-i spun, in ultima instanta, "intelectual" si aceasta-i dublata de consideratia pentru cei care reusesc sa umple [eventual] citeva goluri dar, de multe ori cind citesc poezie, mizez pe talentul autorului care imi transmite ceva dindu-mi senzatia ca nu am facut nici un efort pentru ca, spun cu rusine asta, sint un puturos dar unul care nu s-ar priva de nimic | |
| = Lămuriri și două țuici | Alina Mihai [14.Feb.12 12:21] |
| Vasile, cred că ieri am citit un articol convingător (pe o rețea de socializare a oamenilor de litere) în care autorul era sigur că Narcis s-a sinucis fiindcă a văzut cerul în oglinda apei, apă (strat superficial și monomolecular) care separă sufletul de trup. Oglinda deci - mă gândesc eu acuma - sau toporul din Halifax, același drac.De unde rezultă că n-a făcut-o singur, l-a sinucis altcineva. Nu știm cine, a fost atent să nu i se reflecte și lui chipul. Motiv pentru care eu, care eram - până mai ieri - de acord cu tine, nu mai sunt, încetând pe bună dreptate-a cred în atingerea absolutului prin identificarea simultană și subită a sinelui cu fiecare eu posibil. Marian, M-am trezit cu alea cinzeci "în pahar" și-am gândit imediat că nu pot fi decât de la Vasile întrucât ... ei, cam asta-i! Ideea-i că acum pot și eu publica ce vreau să spun fără să aștept aprobare de la stăpânire. Chestie care a venit la marele fix întrucât cochetam deja cu ideea de-a mă duce să-mi cresc puricii prin locuri mai aerisite. | |
| = când | Vasile Munteanu [14.Feb.12 12:37] |
ziceam să-mi văd de ale mele, mă trage Nemesis de-o mânecă (cum ar veni, de-o jumate...); eu nu am negat premediatrea (la crimă mă refer), deci și tu ar trebui să accepți că misoginismul său trădează o predispoziție (fie ea și de victimă); de crimă a fost nevoie doar, așa, că s-au mai văzut sinucigași care pur și simplu ratează. dar despre aceasta mai vb la "neînfăptuita crimă din Jabberwocky". | |
| = Răspunsuri, | marian vasile [14.Feb.12 15:45] |
| VM, “rămâne cum am stabilit”. “Ratarea” are multe valențe. Nici nu trebuie să deschizi ochii pt a o vedea. Nu o lua personal, AP, nici eu nu suport “intelectualismele” în poezie. “Bestiarul” însă mi-e atât de aproape că nu mi s-a părut că abuzez de ele. Sună a infatuare, dar vb lui Moromete: “aia e!”, AM, :) | |
| = înspre și dinspre ratare | Vasile Munteanu [16.Feb.12 11:36] |
de acord cu tine: una e să șutezi în gol fără să vrei, alta să vrei să șutezi în gol (uite-așa, de-al dracului, să dai golului un picior în gură!); cum ar veni, una e să îți dorești să ajungi gunoier sau pustnic și să ajungi; alta e să visezi că vei ajunge ministrul culturii (că vei lăsa în urmă statui, edificii, reforme etc) și să pleci de pe loc cu frâna de mână trasă, făcându-te remarcat prin fum sau prin faptul că ți-a luat foc mașina; cred că totul se rezumă la "alegere"; și, ca să mă fac înțeles, la alegerea pe care o faci tu pentru tine, nu pe aceea pe care o fac alții pentru tine sau o faci tu cu tine pentru alții; bine, oricum ar fi, dacă nu ești obsedat de gândul sinuciderii, drama se cronicizează, începe să ți se pară "normal"; sau, după cum se spune, "ești în rândul lumii" - cum ar veni, stai la rând la moarte. | |