| = dansand in familie | slavu diana [05.Feb.12 15:11] |
| foarte mult umor!!! si daca n-ar fi atata adevar (putina autoironie???) am rade cu hohot, dar multi , f. multi cu jumatate de gura, vai! despre :"natura-i doar o taină rămasă-n jumătăți" frumoasa alaturare de cuvinte citit cu placere, Dianette | |
| = reusit | Vasile Mihalache [05.Feb.12 14:48] |
| Un reusit exercitiu prozodic cu o rima interesanta crengi-french, o scurta caracterizare facuta cu aplicatie:"fără de maniere, poltron și papagal,", o poza surprinsa dintr-un unghi dificil, de altfel:"un pinguin valsează pe gheața de cristal,/timid și crăcănat". | |
| = o șansă | Maria Gheorghe [05.Feb.12 17:33] |
| « Și-așa-i cu armonia, când jaru-i de mult stins și la căruța vieții nu știi cât ai de-mpins. » dar... spun de la-nceput « Îmi pare c-orizontu-i mai viu ca varul stins » când nu știi, mai ai o șansă, cam « crăcănată », presupui! placut « o dulce armonie pe-un fagure aprins. » iar intregului ii vine tare bine « dansul pinguinilor ». | |
| = Pinguinii | George Pașa [05.Feb.12 19:10] |
| Desigur, Vasile a spus bine că aici este un exercițiu poetic. Da, e bazat pe cuvinte impuse, de aceea poate mai scârțâie pe ici pe colo. Cred că nu va fi forma finală. Diana Slavu, nu mi-am impus aici autoironie, așa că nu e vorba despre un "fagure" personal. Dacă ai văzut și umor aici, e bine. Maria Gheorghe, da, acolo, în ultimele două versuri, sunt eu. Vă mulțumesc frumos pentru lectură și semn. Poate am să mai revin, din când în când, pe aici. | |
| + dansul | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| mereu cand aud de pinguini (in special de celebrul dans) in mintea mea se redevelopeaza o serie de imagini amuzante, frumoase si speciale pentru mine. caci asa suntem noi, oamenii, tot trimitem ganduri si ganduri catre tombola ideii de-a mai putea retrai momentele la care tinem extraordinar de mult. citindu-ti textul nu doar ca mi-am adus aminte de acele lucruri apropiate mie, dar m-am si distrat, pentru ca mi-ar fi placut sa recit acest text, in acele momente. poemul tau nu mi-a lasat senzatia vreunei rime fortate sau impresia ca am recitit ceva deja scris de nu stiu cate ori de catre altii. imaginile se succed intr-o ordine fireasca iar tonul ironic mi se pare destul de echilibrat. finalul mi se pare foarte potrivit. toate astea cineva ti le spune cineva aflat tot la Pol | |
| = Răspuns | George Pașa [25.Feb.12 10:49] |
| Claudiule, mă bucură faptul că ai rezonat cu această poezie. Dacă am spus că mai scârțâie pe ici, pe colo, nu m-am referit la rimă sau la forțări ale sensurilor. Mă gândeam că orice scriere creativă, prin cuvintele pe care trebuie să le utilizezi obligatoriu, te face oarecum să ieși din tine și îți limitează libertatea. Alta este când cuvintele vin de la sine. Ca să fiu mai clar, această poezie a fost scrisă pentru cenaclu, bazându-se pe cuvinte pe care le-a ales fiecare dintre membrii acestuia. Dincolo de această limitare, și mie mi se pare că mi-a reușit nota umoristică. Ar deranja puțin acea enumerație de adjective calificative din strofa a treia. Acolo poate ar trebui să mai lucrez. Mulțumesc! | |
| = george | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| daca a fost scris prin cuvinte alese in cadrul unui cenaclu asta e o chestie si mai draguta. poate fi o limitare dar poate fi si un ajutor. pentru tine, pare-se, a fost varianta numarul doi. pe mine m-a distrat :) | |