| = mâna caldă | Adriana Lisandru [01.Feb.12 17:57] |
| până la urmă, mi-am zis, căldura acestei mâini și speranța unul „răsărit glorios” merită să ignor acel „nașparliu”, care a picat în mijlocul textului de parcă cineva i-ar fi dat brânci. te salut. mi-a fost dor de tine.:) | |
| = te salut și eu | Stefania Klein [01.Feb.12 21:41] |
| Ca o mână caldă cuvintele tale... :) Ai dreptate, și Realdo mi-a făcut aceeași observație, caut numele potrivit. | |
| = stefania | Anca Roshu [04.Feb.12 04:13] |
| asta e o poezie foarte frumoasa. care, desi trista, intr-un mod bland, si in acelasi timp, duios, nu-ti lasa gust amar dupa ce o citesti. mi-au placut in special troienele de ieri irosite, ghetele cu lacrimi de sare pe obraji, si calea aia inapoi, care de fapt nu mai foloseste nicicui, si mana aceea calda din final. o singura mica obiectie: in strofa a doua, primul vers, as renunta la acel '/', lasand doar una dintre variante sau, altfel combinate, fiindca, din punctul meu de vedere, fragmenteaza curgerea lina a textului. si titlul, cu tot cu paranteza (fara, n-ar fi fost la fel de bun) e excelent ales. p.s. aici ai mancar un r (mai precis de sfâșitul lui) | |