| = un suspin de nesfârșit | Ioan-Mircea Popovici [12.Jan.12 10:50] |
| frumosă imaginea cu lingurile lungi desi e cunoscută metafora e un accent foarte actual asa-i lumea postmoderna cu linguri de învârtit norocul dar folosite de țepe măciuci și săbii las semn și zic în sfârși aud cum cântă pași desculți pe valul vieții și-n tăcerile albastre dau de ora dimineții când un bard tăia din clipă trei bucăți de Infinit împărțind din rest fărâme un suspin de nesfârșit | |
| = Sunteți... | Miclăuș Silvestru [12.Jan.12 11:15] |
| un bun narator, dle Tomescu! Multe aspecte, frumos îmbinate. Finalul, cu învățătura creștinească, ne poate fi... o șansă. Aș vrea să vă pot fi de folos cu sesizarea câtorva mici scăpări de tastare: "Eu sunt mai urmă," (în) "Am rezista noi în iarna lui 1942" (...t) "aproape că aiureai din cauza temperaturi" (i) Am avut parte de o lectură plăcută, asemeni povestirilor unuia dintre bunicii mei. Vă doresc multă sănătate și succes... în toate! | |
| = Bucuros de oaspeți | nicolae tomescu [12.Jan.12 21:58] |
| Domnule Ioan-Mircea popovici: Bucuros de prezența Poetului pe această pagină Poetul nesfârștului suspin al fărâmelor de clipe rupte din infinit Povestea lingurilor am auzit-o într-o predică a unui preot,ce mi se pare mie, de excepție, slujitor al aceleași catedrale în care a fost pe timp de pace și preotul militar cu numele lui real în text. (ar fi avut acum peste o sută de ani) Domnule Miclăuș Silvestru: Ca întodeuna prezența Dv, este binevenită. Vă mulțumesc pentru atenția ce o acordați textelor postate de mine. O să corectez ceea ce ați semnalat. | |