| = părere | Silvia Goteanschii [03.Dec.11 16:49] |
| Ce ușor, nu? L-ai înșfăcat pe Petru, ai mai pus, așa, la întâmplare ( dacă zici că ai avut "discernământul" vreunei socoteli, mi-ar părea și mai gravă situațiunea) o dimineață care mușcă, trei fasole, un miez care fermentează ți gata: iată o poezie religioasă. Îmi spui și mie, te rog, ce vrea să ne spună ea? Sfârșitul, detașat de rest, cu cel două mâini stângi ar putea fi un bun început pentru o poezie... gândită, nu doar executată sub dictando unui presupus talent creator... | |
| = alta parere | silviu dachin [03.Dec.11 18:59] |
| deh, cred ca ai inceput cu clatitu gurii... da povestea e dincolo de litera. stiu ca nu mai e nevoie de talentu cu pricina. da asta e, nu ma pricep la reguli. cat despre explicatii, cine are ochi de vazut... | |
| = Despre răsturnarea spre înăuntru sau întrebarea fundamentală a lui "de ce" | Călin Sămărghițan [03.Dec.11 21:45] |
| "Blestemarea" smochinului este unul dintre cele mai absconse gesturi hristice. Poate că este una dintre puținele întrebări serioase cu care putem merge în fața divinității. Speculația lirică de aici sondează aceste hăuri ale finalității, dar și ale finitudinii. Mijloacele sunt remarcabile și iterez doar imaginea dimineții ce "mușcă" din trupul smochinului, "ucenicul pasăre", ori "miezul fermentat al literei". Cu toate acestea întrebarea mea rămâne: era primăvară, nu era timpul pentru rod, Dumnezeu ar fi absurd să ceară unui smochin să aibă rod atunci când nu este timpul rânduit pentru aceasta. Și totuși se pronunță! (Clasica și prăfuita explicație că trebuie să fii gata să rodești oricând, nu mă mulțumește nici pe departe.) Trebuie să fie altceva dincolo. Deci întrebarea rămâne. De aceea mi-a prins bine acest excurs liric din partea unui autor cu scris mult aparte. | |
| = multam! | silviu dachin [04.Dec.11 00:20] |
| yes, sir! pe langa intrebarea numa buna de adresat Celui ce e gata sa raspunda oricui (nu stiu de unde am imaginea asta a lui Dumnezeu...), ramane mirarea produsa de tacerea si ne-mirarea ucenicilor, in special a istetului Petru! in alta ordine, asta e una din poeziile scrise tocmai in speranta unei altfel de intelegeri. scriind, mai ales poezie, "umblu" prin locuri prin care "luciditatea" nu imi permite. ferice de mine cand oi fi "beat" cu totul:)) | |