| = îi rup picoarele și-l pun pe fugă! | Alina Mihai [01.Nov.11 11:49] |
| Am găsit o serie de contradicții semnatice și voi aminti câteva: - spui că se "înoată în stilul bras fluture" - astea-s două stiluri diferite, de fapt. în primul înoți ca broasca, în al doilea, imiți în apă zborul fluturelui. am căutat e explicație pentru contradicția asta și nu am găsit-o, ceea ce mă îndeamnă să cred în gratuitatea ei. - metafora galeriilor de cârtiță în pereții unei aorte, ar avea (după mintea mea!) un sens doar dacă ai miza pe absurditatea gestului. pe care tu-l dai aici nu posibil, ci chiar cert. din nou, ciudat. - cum să pui pe fugă ceva - fie și ceva abstract, precum amintirea - după ce i-ai zdrobit gleznele? - din aceeași categorie îmi pare și finalul ... ar putea fi absurd. din păcate, există o diferență netă între absurd și ilogic, pe care nu o văd aici. Motiv pentru care, în ciuda frumuseții din idee, consider poezie în întregime ratată. Și am mai găsit ceva de corectat, la nivel de formă: - substantivul "gardian" e incorect articulat, "ora doi" e ora două, de fapt și nu se spune "a face conjuncție între ele", ci "a fi în conjuncție cu". Dacă e necsar explic și de ce. | |