| = cristina | Oana Zahiu [04.Oct.11 21:32] |
| daca tu ai scoate o carte de poezie as fi primul tau cumparator. imi dau seama ca poate sunt subiectiva, dar cred ca ai ceva in plus, ceva ce n-am vazut la multi alti poeti din spatiul internautic. poate e vb de vocea aia pe care o cautam cu toti. la tine e unitara. si n-am mai vazut-o prin alte parti. si-ti vorbesc acum nu numai ca un "admirator", ci si ca un prieten. chiar daca nu stii cine sunt, de fapt. | |
| + altfel | florin caragiu [04.Oct.11 22:10] |
| Fascinantă această intrare în universul poveștii, în care reacțiile diverse se compun după o mișcare a spiritului, ireductibilă la reguli formale. Câmpul posibilului ține aici tocmai de această mișcare liberă ce acoperă și asimilează micile întâmplări cu iregularitățile lor, în care se oglidește unicitatea unei prezențe cu antenele sensibilității ei, topind în melodia poveștii scânteia, fuga, strigătul, etc., alimentând pâlpâirea imaginii, surprinzând semnul de viață, după o fericită estetică, tocmai pentru că salvată de manierism, prin calitatea participării. | |
| = oana, florin | Cristina Sirion [05.Oct.11 01:33] |
| oana, e ca si cum as fi scos cartea aia si tu deja o ai. tot restul e o brambureala, suntem niste furnici si avem nevoie de caldura, eu tie, tu mie, asta e tot. multumesc pentru acel "prieten", nu-i nicio sforaiala cand spun ca o carte ar fi buna de tinut usa sa nu intre curentul. florin, fara tine cred ca de cateva ori m-as fi descurajat. o fi bine, o fi rau, parerile sunt impartite. :o) e bine sa te tina cineva de mana cand incepe scoala, cam asta e senzatia de fiecare data. multumesc pentru comentariu, aproape ca il vad prea mare. :o) | |
| + ... | radu stefanescu [05.Oct.11 12:42] |
| îmi place cum îți iese atmosfera, cum reușești să eviți stridențele și delirul, cum transfigurezi realul și schimbi planurile ficțiunii, ușurința cu care recuperezi/resuscitezi niște clișee demult incinerate (se zice) ale avangardei. o fi ceva aici și din arta maeștrilor genului, nu știu. oricum, e inevitabil. aș îndrăzni să afirm că pe lîngă voce, ai o vocație suprarealistă, și că ar fi păcat să o abandonezi. cu plăcerea lecturii | |
| = radu | Cristina Sirion [06.Oct.11 02:50] |
| cred ca modul de a evita stridentele e felul meu de a fi "barbata" in scris - vezi, citesc cu atentie tot :o) - de-a ocoli zorzoanele. aglomerarile nu ma deranjeaza neaparat(ba da!) atunci cand duc undeva. pentru ca nu mi-e clar totusi cat de bine balansez printre cele doua, chiar nu ma asteptam (vreodata) la o steluta de la tine (iti banuiesc exigentele). si credeam ca si tendinta suprarealista din mine e de vina. ma bucur ca nu. si-ti multumesc. | |
| + o undă de frică plus un omuleț din două degete | Alexandru Gheție [06.Oct.11 07:18] |
| e un text care te lasă gânditor în fața ecranului... fiecare grupaj se construiește de la zero și respectă în același timp unitatea aceea de esență. totul se schimbă și pre-schimbă, totul intră într-o nouă vârstă. e apăsare, e spațiul strâmt al înăuntru-lui, să-i spun așa. îmi place în mod deosebit grupajul: ”umerii albi zăpada care nu e încă, destul pereții oricum prea aproape, mătase mătase înfulec pe fugă până-n tavan mincinoșii au steluță în frunte dumnezeu le-apleacă cireșii le umple buzunarele cu tot ce-ar fi putut altfel ți-arăt cum fac un omuleț din două degete și merge pe mine sus-jos” o atmosferă foarte bine conturată, ceva între real și ireal, dar nimic forțat, ieșit din firesc... las o stea ca să ajungă acolo unde îi e locul. nicidecum înăuntru :). ca să nu evităm Adevărul... alex | |
| = ai | adrian pop [06.Oct.11 13:26] |
| citeva semne de punctuatie (virgule), aruncate parca la intimplare si asta ma deruteaza, restul poeziei nu are [intentionat?] "ma certi ca pe un cosas" - nu cred ca expresia asta are vreo semnificatie anume cum sint certati cosasii? ce ai vrut sa spui cu asta: "e prima data cind lovesc un caine si plaminii imi haraie"? de ce iti, exact, haraie plaminii? altfel, are dreptate alexandru, parca recreezi o alta imagine in fiecare strofa [uneori cu fiecare alt vers] - mie imi pare prea mult, am avut o senzatie de apasare, de aglomerare citind-o | |
| = alexandru, adrian | Cristina Sirion [06.Oct.11 20:35] |
| alexandru, am asa, un sentiment de recunostinta cand cineva citeste cu atentie. spun asta pentru ca mi-am recunoscut intentiile in comentariul tau si pe de alta parte, stiu ca nu-i tocmai o poezie jucarea, o vad cam plina, e insa intreaga (un risc asumat de care cred ca deja am abuzat). de aceea, multumesc. adrian despre virgule, nu stiu. o sa ma uit. despre cosasi. :o) uite: "mă cerți fiindcă nu vorbesc", ca pe-un cosas pentru ca "n-am mai trecut cu tăișul pe-afară (am tacut)". "e prima data cind lovesc un caine si plaminii imi haraie" il lovesc inauntru(l) meu. pe langa plamani, undeva, asa il pot auzi dupa. l-am vazut pe-asta ud, in gradina vecinilor, un caine pe care-l urasc si care mi-a semanat brusc. cum ii ziceam si lui alexandru, stiu ca e mult. nu stiu insa cum ar fi fost mai putin, ar fi fost sigur artificial pentru mine, de-un drag sau altul. o sa vad (totusi) mai incolo. multumesc, ca de obicei e greu sa nu fiu de acord cu tine. | |