| = D-lui Silviu - despre viermi și mărul Domnului... | Murza Narcis Ioel [15.Sep.11 14:55] |
| un text care pune gândirea la lucru... e ceva arghezian aici...însă spre deosebire de furnică, aici viermele îndrăznește spre comunicare,de un curaj aparte: "sunt viermele ce doarme-n mărul tău..." (poate fi vorba de pom sau chiar de fructul din care omul e gata să se înfrupte). omul își descoperă fragilitatea și neputința privind spre mica vietate:"la rândul tău ești vierme..." după cum concluzionează eul liric ascuns în glăsciorul ce se dorește auzit al micii făpturi... e relevată aici și starea degradată de păcat a omului : să fii vierme în mărul Domnului e un lucru destul de înfricoșător: când Grădinarul își cercetează pomii, meriți, ca un parazit ce ești, să fii strivit în picioare. păcatul viermelui e , pe lângă faptul că trăiește din truda altor forțe, strică, denigrează, aduce putreziciune și roadelor care altfel, ar fi vrednice de admirat și de gustat.(n-a putut fi un vierme în fructul ce-a ispitit-o pe Eva, să-l fi aruncat repede deoparte?! :) doar credința și harul Lui Dumnezeu mai poate face dintr-un vierme-omidă , fluture ce slăvește pe Creator prin zboru-i măreț și diafan. voi încheia cu versurile frumos gândite ale unui poet creștin român al secolului trecut, Costache Ioanid : "Dacă-ntr-o tainică vreme din lut Cineva mă făcu, și dacă sunt om și nu vierme, o, Doamne, așa ai vrut Tu..." (vezi http://agonia.ro/index.php/poetry/1813422/A%C5%9Fa_ai_vrut_Tu...) a fost un popas plăcut, textul d-voastră, cu sinceră apreciere, Murza Narcis | |
| = multam | silviu dachin [16.Sep.11 09:48] |
| sufletesc comentariul tau, multam! da, precum spui, n-ar fi rau sa ne aplecam din cand in cand din "marile" inaltimi umane inspre mici creaturi care nu si-au uitat Creatorul. am avea doar de castigat! cat despre C. Ioanid, ne cunoastem binisor:) multam de cele scrise! Domnul bun cu noi mereu! | |