= parere | florin caragiu [10.Sep.11 13:06] |
imi plac mult inceputul si finalul, pe la mijloc am sentimentul unei burti (locuri comune, chiar suna naspa apropo de scapatul ala), as pastra asa: ei și-n timp ce degetele mele atingeau cerul acolo unde om nu ajunsese ai zâmbit așa întunecându-ți ochii și-n urmă-ne câțiva oameni aproape tineri și-acum pot jura că au văzut înălțându-se pe cer zmeul colorat al morții | |
= este | Ottilia Ardeleanu [10.Sep.11 18:17] |
un ghem din care știi să desfaci ca să nu ne rătăcim și cred că ne și prindem în poveste. îmi place cursivitatea de poveste, repet, cuvintele chiar mi se par deșirate din acel ghem. iar sus, "pe cer zmeul colorat al morții"! Ottilia | |
= ulei cu apă | Alina Mihai [10.Sep.11 23:20] |
Florin, văd că ai păstra ce am scris eu și ai scoate versurie lui cohen, din care am lăsat în original doar titlul celebrului "so long, marianne", traducând restul (restul e tot ce-ai eliminat tu) în românește. se știe că receptăm totul prin prisma propriilor experiențe. cântecele nu fac excepție. aici e scriere automată a ce-am simțit la un moment dat, ascultându-l pe cohen cântând "so long ...". speram să iasă o poezie unitară. Ottilia, mă bucur că măcar legătura dintre poezie și titlu mi-a ieșit. Mă tem deja că, dacă regândesc raporturile cu poezia, o să mă întorc unde-mi e locul, printre cititori.:)) | |
= . | Alexandru Gheție [11.Sep.11 01:26] |
”ei și-n timp ce degetele mele atingeau cerul acolo unde om nu ajunsese ai zâmbit așa întunecându-ți ochii” - îmi place mult secvența asta. o modalitate interesting de a începe un text. se simte că e un text scris dintr-o suflare. nu aș spune o scriere automată :). - imaginea din final a zmeului morții mi se pare ok iar acel ”aproape tineri” mi se pare esențial aici. mai trec, alex | |
= Alex | Alina Mihai [11.Sep.11 12:20] |
mulțumescu-ți.:) | |