= bun | mihai curtean [07.Aug.11 23:37] |
textu are atitudine, are atmosferă, e coerent d. p. d. v. stilistic, tonu se menține de la început până la sfârșit, senzația e paradoxală, se degajă o euforie melancolică, o tristețe jovială, de bețiv visător (sigur, mă refer la personaj, nu la autor - pe care nu-l cunosc), cu ironie și autoironie se trece de la realitate la iluzie și invers, e atât de mult în textu ăsta. deși e un poem de atmosferă, ușurel, fără pretenții, e mai mult aici decât în multe alte texte care au într-adevăr pretenții la "profunzime". "două dormitoare plutesc la etaj" - construcție cu mare forță de sugestie, aruncă totu-n imponderabilitate, pregătind atmosfera poemului. "buzele i se mișcă de amintiri" - cam frust legate buzele de amintiri prin acel "de", însă la fel, cu mare forță de sugestie, amintirile aparținând nerostirii, stând în spatele buzelor. "femeia din bikini pare tristă și o iubesc cum iubesc tristețea" - o perspectivă subiectivă, kamikaze aș numi-o, pentru că supralicitează cu bună știință. adică e vorba despre o supralicitare a sentimentului: e o femeie oarecare și o iubesc, asta e prima supralicitare. iubesc tristețea, asta e a doua supralicitare. chestia-i că exprimă foarte bine atmosfera și starea de beție jovial-euforică, atunci când bețivu are impresia că iubește pe toată lumea. și, dintr-o dată, surpriza: o iubește cum iubește tristețea. dintr-o dată, ironia e eclipsată de un gând profund, suprinzător. s-ar putea spune multe, însă mai fac doar câteva observații referitoare la formă: "ambiția" aia nu prea are loc acolo, mai ales plutind printre femei, oarecum personificată. "predominant" cam deranjează. "într-o pereche una obosită clipește" - pentru un plus de precizie, poate ar fi mai potrivit "într-o pereche o femeie obosită clipește". | |
= mihai curtean, | Liviu-Ioan Muresan [08.Aug.11 19:07] |
vă mulțumesc pentru comentariul elaborat și aplecarea pe text. O să operez cîteva modificări la sugestiile dumneavoastră. | |