| = premeditarea transformă sinuciderea în crimă | Vasile Munteanu [27.Jul.11 22:18] |
după lecturare, am rămas numai cu ultima strofă (de execepție!); a, și una sau două idei-forță; de a doua nu sunt sigur, dar una se referă la faptul că musculița de oțet (drosophila melanogaster) se hrănește numai cu fructe în putrefacție [cu ajutorul gurii, dar și - atenție! - cu picioarele (nu cred că aceasta este originea, dar asociez ușor, de exemplu, cu expresia "scrii cu picioarele"; mă refer dpdv caligrafic, nu insinuez nimic!)]. | |
| = VM, | marian vasile [27.Jul.11 22:32] |
| Bag seama că titlul acestui com. anunță o posibilitate. Am muncit astăzi numai cu gândul la multitudinea de posibilități ucise (sinucise?) cu fiecare clipă care se retro-activează mai degrabă decât să se proiecteze. Iar după aceea nu mi-a rămas decât cana cu vin. Ce straniu rezonează cu Cana și cât de des devenim „mistici” în anii decăderii. | |
| = distincții necesare (dar insuficiente) | Vasile Munteanu [27.Jul.11 22:52] |
dimpotrivă: posibilitățile comentariului anunță titlul unei băgări de seamă... a, distincția: a-pozitiv (întâiul) vs. a-privativ (negație) | |
| = Mărturie... | Aurel Sibiceanu [28.Jul.11 02:13] |
| Marțian(ule), Spre deosebire de D-l Munteanu, care este exigent aidoma Conciliului de la Niceea, eu am șterpelit alese frumuseți și din primele două ștroafe... Deodată am simțit povara unui păcat izbăvitor și, deși nu mai libaționez de mult, pentru a-l desăvârși pe acesta am deschis singura sticlă de Bordeaux, rămasă în biblioteca mea, alături de Biblia lui Galaction, cea din 1936... Depun mărturie că paharul mă rabdă, e cumsecade așa cum Conciliul pomenit nu a fost cu Arie... Mulțumesc, prietene Marțian... | |
| = VM, AS-ule | marian vasile [28.Jul.11 07:34] |
| VM, am înțeles din “băgare de seamă” senul străvechi al termenului “seamă” = Însemnătate, importanță; vază, faimă; Loc. adj. De seamă = important, însemnat; cu trecere. Mai înseamnă soi, Expr. De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, categorie socială cu cineva; de aceeași vârstă cu cineva. Îl găsim și în accepțiunea de Rost, rânduială: Expr. A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide. AS-ule, Nu pot decât să îți mulțumesc și să îți mărturisesc că intervenții precum cea pe care ai postat-o au menirea de a (mă) rupe din starea de “satană care mai poate răbda bunătatea spunându-și că nu-i de mare folos”. Nu întâmplător mă “confesasem” Munteanului (de ce?) că după o zi de muncă sentimentul derizoriului și al fără-sensului (o, nu “non-sens”, acesta este profund!) mă învăluiese ca o târfă plătită bine. De aceea, în semn de pură prietenie, merg să desfac și eu sticla de vin din ’92 pe care am luat-o de la cramele Reginei Maria din Balcic. De ce oare o păstrasem până acum? Ciudate mai sunt pornirile oamenilor. Cu respect, M.A | |
| = "de ce?" | Vasile Munteanu [28.Jul.11 11:36] |
"întreabă-l pe Nilă, că el știe..." sper că, de această dată, răspunsul meu satisface pe toată lumea; în caz contrar, aș putea aminti, așa, în treacăt, despre găselnița aceea cu pavel din s1 că amintește de înțelepciunea populară (de genul: "cine face și desface are toată ziua ce face"); iar s2 e plină de "mii", ba fără număr, ba în număr de 3, facil, șablonard (sunt convins că există numai pe acest site apx 3000 de texte în care apar 3, 7, 10, 1000, 3000, 10000, 1mil, 3mil bla bla). a, că există persoane care "degustă" astfel de construcții (vb ceea, pusă în vin, chiar și apa sporește calitativ...) nu mă surprinde (chiar este preferabil); vorba ceea, orice tip de produs își are consumatorul său; sau consumistul; sau cum preferă fiecare... | |
| = VM, | marian vasile [28.Jul.11 12:06] |
| Știam (sau credeam că știu) că ai o problemă cu literele, dar și cu numerele?! PS. Detest cuvântul “șablonard”; mi se pare de cocotă cu aere de critic literar (literal, cum vrei) care o freacă prin preajma poeților având ea însăși această pretențiune. | |
| = problema reală | Vasile Munteanu [28.Jul.11 12:17] |
este că obiectul disputei este inexistent; mai bine spus, in_existent; cu alte cuvinte, nonvaloarea sa este cauzată de faptul că se regăsește "în toate cele ce sunt" (în cele ce nu sunt, nu știu...); ce reise de aici? că, dacă "știai sau credeai", cognitiv sau mistic, nu îți pot fi de folos; motivul este unul cât se poate de simplu: la un astfel de obiect, subiectul ești [tu]. | |
| = Domnule Munteanu | Aurel Sibiceanu [28.Jul.11 13:09] |
| Dacă v-a supărat faptul că v-am comparat cu Conciliul de la Niceea vă rog să mă iertați; am făcut-o din simpatie pentru exigența de care dați dovadă chiar și când nu aveți dreptate - din punctul meu de vedere, evident ! Cu alese gânduri ! | |
| = dimpotrivă | Vasile Munteanu [28.Jul.11 13:30] |
nu mă deranjează, domnule, nimic; tocmai ce am mâncat (un marțian...); ultima oară am mâncat un cal; abia când au rămas de el doar ochelarii am înțeles motivul pentru care mișcă permanent din urechi: aude acolo unde nu poate să vadă. | |