| = urmele rostogolirii | George Pașa [27.Jul.11 09:15] |
| Fie că autorul mă va contrazice, și aici viziunea pleacă din real, dar nu rămâne aici (sau nu numai aici), învelindu-se într-o aură simbolică. Mai precis, putem spune că discursul de aici (dar nu numai de aici) se apropie de formula realismului magic din proza lui V. Voiculescu. E adevărat, povestea este mai mult intuită, fiind sugerată prin câteva detalii semnificative, detalii care constituie unele dintre constantele a ceea ce scrie autorul. Fără a neglija importanța celorlalte versuri, aleg de aici următoarele: "doar martorii sosirii mele la marginea Infinitului știu să ude pietrele până când acestea fac rădăcini peștele ciupește din cornul de lună și luna rămâne întreagă povestea și-a găsit plaja răsar și apun cuvinte" | |
| = nimic nu este in zadar | Ioan-Mircea Popovici [31.Jul.11 12:43] |
| cand vom gasi locul potrivit iti voi povesti din fereastra aceasta "pescărușii au învățat să zboare acum învață să cânte între necuvântătoare" pana atunci ratacesc intre inegalitatile cercului cu raportul dintre de doua ori aria sa si lungime pe o raza care se apropie de raza primului rasarit si zic doar atat in sfarsit acum este foarte clar ca nimic nu este in zadar | |