| = Imaculată... | Miclăuș Silvestru [26.Feb.12 16:40] |
| imagine...! Omagiu Dascălilor! Fără comentarii... primește-mă alături! Nu fac nicio... analiză! Se-aude încă muzica divină Ce-n șoapta serii zbuciumă pianu', Acorduri ce din ceruri par să vină, De jazz nepieritor cu Odeșteanu. A fost un simplu înger din genune, La noi trimis ca pianist de clasă; Îndeplinind o clară misiune, De pe pământ, el s-a întors... acasă. Aș vrea să-i cânt și eu ceva-n surdină Ca sufletu-i să odihnească-n pace; De-i voi cânta... simți-voi vină... Doar clopotele bat- pianul tace. Cu regrete... întârziate! | |
| = D-le Miclăuș... | Prundoiu Dan [27.Feb.12 06:30] |
| vă mulțumesc din suflet. într-adevăr mai trebuiesc (pre)lucrate aceste versuri dedicate mentorului meu din muzică, cel care mi-a insuflat cutezanța de a-mi forța "limitele", nu știu cât a crezut în mine dar marele merit al maestrului a fost că nicio clipă nu mi-a lăsat impresia vreunei îndoieli în puterea mea de a reuși. Amintirea lui va dăinui în sufletul meu toată viața! | |