| = Mulțumesc, iubite prieten Petrișor! | Goea Maria Daniela [08.Jul.11 15:33] |
| cuvintele sunt nu prea mici - sunt minuscule, sunt punctiforme, sunt microscopice - pentru a-ți putea mulțumi, Petrișor, pentru această capodoperă pe care o voi înrăma și o voi admira de-a pururi! dacă aș fi puțin mai jună (și puțin mai necăsătorită), dragă Petrișor, acum aș fi la Cluj, te asigur. rolul meu este mic - deși sunt extraordinar de încântată că am inspirat o asemenea bijuterie lirică - meritul este al autorului, care, cu dezinvoltură, talent, meșteșug, inspirație, umor fin și delicatețe a plăsmuit această savuroasă și minunată creație, jucâdu-se - profesionist și uimitor - cu versul, jonglând printre cuvinte, noțiuni, sensuri, genuri și specii literare. un condei înzestrat natural dar și antrenat, o inteligență literară (și nu numai), un sentimental dar și un ironist lucid, pe scurt: un talent. am îndoieli că o eventuală replică a subsemnatei, în versuri, s-ar putea ridica la înălțimea acestei veritabile capodopere, așa încât, cu o reverență, "mă apropii de... P(i)etre și tac". felicitări, Petrișor! mulțumesc, Petrișor! | |
| = Daniela | Gârda Petru Ioan [08.Jul.11 17:21] |
| Ce mult mă bucură entuziasmul tău! Dar să știi că în dragostea asta bătrânul sunt eu (Coșbuc). Apoi, dacă persoana fizică :) ne e legată de mâini și de picioare, cred că eul liric are dreptul să zburde pe unde îl poartă inspirația. Să-i dăm drumul, așadar și să ne bucurăm (și împreună) ori de câte ori avem ocazia. Bună asta cu "mă apropii de... P(i)etre și tac". Nichita Stănescu ți-ar da o sărutare. Cât despre Petrișor... o, draga mea! :) | |
| = Concluzia... finală! | Prundoiu Dan [14.Jul.11 12:36] |
| Orice ai fi te-aș întreba De ce ți-e inima-mpietrită?!! Și vei rămâne-n mintea mea O ghicitoare... neghicită! Dan-T | |