| = . | nica mădălina [04.Jul.11 15:24] |
| la voila accentul e grav, nu ascuțit. apoi, c-un deget. niște spații în plus înainte de niște virgule. imperativ decupate? cam forțat. în rest, plăcut ce e scris între paranteze. | |
| = et voila | Iulia Matei [04.Jul.11 15:34] |
| are un spirit viu și dinamic textul tău plus un rafinament aparte. am impresia că mă uit la un film din anii 50-60 cu le femme fatale :) reușești să descrii bine gesturile, de aici delicatețea. apoi e interesant cum mergi pe două fire paralele, povestea femeii și trauma copilului și trecerile nu sunt bruște, decurg firesc uite unde mi-a plăcut cel mai mult „Et voilá! domnișoara avea o pălărie de nisip, ne miram cu toții cum stătea încremenită. Domnișoara putea fi chiar un sunet de ambulanță, o stampă reprezentativă a două sandale,” - aici pentru că o încadrezi și nu într-un stereotip. ea îți iese din orice limită umană și se infiltrează peste tot, adică se pliază :) „(Nu mai bate copilul, se vindecă greu lacrimile celor mici.) - fain aici în povestea ei norocul se împărțea la tot satul ca un frizer ce tundea pe toată lumea gratis, o camera lungă unde numărai pe degete șuvițele grele de pe podea copilul venea toropit cu degetele de cerneală și curiozități poetice purtând un poster mare cu Baba Oarba” (nu mai bate copilul, pașii lui triști, cu obrajii vineții se vindecă cel mai greu, amintirile omului mic aproape că nu se vindecă deloc) - așa e, zic :) da, mai trec iulia | |
| = io cand vreau sa fluier imi iau fluier | mihai amaradia [05.Jul.11 04:34] |
| Multam mult domnisoarelor cu sau fara palarii | |
| = "un pahar gol de compot" | Dely Cristian Marian [05.Jul.11 19:42] |
| i-aș reproșa comparația din ultimul vers "ca un pântec gol de femeie" - prea forțată acolo. mai citesc... | |
| = pour vous | mihai amaradia [06.Jul.11 07:07] |
| domn Dely ultimul vers e o cheie la ceva nu neaparat comparatie fortata. multumim de trecere, va mai astept. cu drag mihai | |