| = Textul | Despina Alexandru Ioan [26.Jun.11 18:51] |
| se aseamănă întrucâtva, prin prisma subiectului abordat, cu o proză înscrisă acum câteva zile pe site de d-l Mihai Traistă și intitulată "Ti-o trebuit tie Ioane", însă deosebirea de stil este clară. În opinia mea textul de față este puțin dezechilibrat, dialogul din final fiind prea cursiv comparativ cu prima jumătate a poveștii, când păcatul atârnă greu pe sufletul muribundului și nu-l lasă să moară. Ar fi mers puțin dezvoltat... ce implicații are mărturisirea sa asupra satului, cum îl știau vecinii etc., pentru că este un subiect ce merită dezbătut mai pe larg. | |
| = Mână deprinsă cu scriitura | george geafir [26.Jun.11 18:36] |
| Domnule Tomescu, Ce să zic, aceeași generoasă temă, a crimei tăinuite care apasă greu sufletul făptașului și care suflet nu se poate slobozi fără mărturisire și, poate, fără iertare de la Dumnezeu... Proza curge firesc, relevă o mână deprinsă cu meșteșugul scrisului, dar vine „din afară”, autorul este asemenea unei aparaturi care înregistrează și apoi redă cu fidelitate artistică realitatea, nu „din interior”, în complexitatea trăirilor și sentimentelor, a zbuciumului unui suflet chinuit, pe parcursul a treizeci de ani, de culpa unei crime, săvârșită pentru doar câteva ruble; omul nu poate muri liniștit - visându-se arzând în cazanul cu smoală, până nu se spovedește, în credința iertării păcatului ”strigător la cer”. Textul mi se pare prea liniar, prea la suprafață, nu reușește să creeze acea lume, acea atmosferă care să-l prindă pe cititor, iar pe de altă parte nu reușește să trezească nicio emoție cititorului, precum un tablou cu ramă frumoasă, la care te uiți dar nu-i simți fiorul. Cu respect, Ge-Ge. | |
| = răspunsuri | nicolae tomescu [26.Jun.11 23:48] |
| Doamna Despina Alexandru Ioan. Am citit și eu aproape toate prozele semnate pe sait de Dl. Mihai Traista. Mi-au plăcut, pe unele le-am și comentat. Avem ceva comun, cred eu, ce poate fi regăsit, poate, într-o nostalgie a întâmplărilor auzite în copilărie, de la ăi bătrâni la gura sobei. Mulțumesc pentru părerea exprimată. Mărturisirea făcută preotului nu putea avea nicio implicație asupra satului deoarece păcatele sunt spuse lui Dumnezeu prin intermediul preotului. Nimeni, în afară de Dumnezeu, nu poate ști ce spune păcătosul preotului. Domnule George Geafir. Mulțumesc pentru atenția acordată scurtei mele încercări. Într-adevăr, dacă nu a trezit nicio emoție cetitorului, n-are nimic comun cu arta. Zbuciumul sufletului chinuit, la care vă referiți, am vrut să-l redau prin regretul nemărturisirii la începutul celor 4 mari posturi(30 ori 4 =120) când de obicei creștinii ortodocși participă la taina spovedaniei. Dar nu totdeauna reușești ce-ți propui Cu cele mai bune gânduri pentru amândoi | |
| = Despre ”Rublele”: | Nicolae Sorina [07.Jul.11 09:48] |
| mie mi-a plăcut și-am să spun și de ce - acțiunea se desfășoară din nou în satul despre care, din ce în ce mai puțini ne scriu și ne vorbesc, unde acum, îi vremea cositului și într-adevăr, cu mic cu mare pleacă toți la fân. S-a transmis cu exactitate percepția satului gol, care nici găini, nici câini nu mai avea la vedere, ascunși în umbra ”porților înalte ca de cetate, pentru a ațipi”, specific satelor transilvănene, cu construcții săsești. Doar ”Gheorghea lui Gligor lui Ana lui Dumitru Florii” (ăsta da nume!), singur cu disperarea păcatului neîmpărtășit, care se zbătea în prag de moarte pentru că-i trebuia un popă și acela plecat cu treabă, care să-l asculte și să-l spovedească. Păcatul spus, pe jumătate iertat. O lectură plină ne încărcătură emoțională, o lectură care tratează cu multă seriozitate durerea morții și a păcatului săvârșit pentru doi bănuți pe care, ”...nu știu, or fi sau nu de aur, i-am pus după a doua grindă de la fereastră.” Ș-apoi, ”fața i se destinse.” Am sesizat și eu acest amănunt, al întineririi feței celor care și-au dat ultima suflare, înseninare care vine odată cu eliberarea de chinurile și poverile vieții. Domnule Tomescu, vă felicit din nou, pentru frumoasele rânduri de lectură, pentru substratul fiecărei povestiri și, cu sinceritate vă transmit multă sănătate. Sorina. | |
| = Tot despre ”Rublele” | nicolae tomescu [07.Jul.11 15:31] |
| Doamnă Nicolae Sorina: Iată că domnul Georgre Geafir, în comul de mai sus, nu are întrutotul dreptate. Dacă un singur cititor, și s-ar putea să fie mai mulți, cosideră că este o lectură plină de încărcătură emoțională înseamnă că mi-am atins scopul. Textul pornește de la un fapt real petrecut cu mult timp în urmă și într-un cu totul alt mediu Vă mulțumesc pentru aplecarea, cu atenție, asupra textului și pentru comentariul elaborat. Cu cele mai bune gânduri | |
| = Rublele - povestire scurtă de Nicolae Tomescu | Viorel Darie [03.Nov.14 11:39] |
Deși cu ani distanță față de publicarea acestei povestiri pe Agonia, scriu câteva cuvinte de apreciere a acestui text publicat de Nicolae Tomescu. Textul răspunde la câteva necesități morale din sufletul autorului: - prima necesitate este relatarea, cu artă, a unui fapt grav petrecut în satul ardelenesc, sat atât de binecuvântat de Cer, cu liniștea totală și preocupările cotidiene, atât de adorate de sufletele noastre care mai poposim uneori în satele tradiționale; autorul nu are liniște dacă nu surprinde într-un tablou literar, de mare fidelitate, toate aspectele zilei respective, toate stările celor din sat, dar și a viețuitoarelor - a doua necesitate, este una de natură a credinței, -când o faptă reprobabilă, care nu trebuie să se mai petreacă în sate -, dacă acea faptă poate sau nu fi ietrată de Cel de Sus, în nemărginita lui bunătate; Dumnezeu ar fi putut ierta pe marele păcătos și chiar dacă el ridica ochii spre Cer și rostea rugăciunea de iertare, cu tot cugetul său, recunoscând păcutul cel mare; dar credința locului cere ca să existe un intermediar între păcătos și Iisus Hristos pentru iertarea păcatului. Gravitatea temei relatate impune sobrietate, ceea ce simte și respectă autorul. Aici se joacă viața veșnica a unui om, nu contează artificiile artistice. Nici ce spun oamenii despre acest eveniment. Cu stimă Viorel Darie | |
| = Surprins plăcut | nicolae tomescu [03.Nov.14 13:21] |
| că "Rublele" mele mai "circulă" încă după mai bine de trei ani de la apariția lor. Mulțumesc Dle Darie pentru citire și comentariu | |