| = profund | Liviu-Ioan Muresan [23.Jun.11 20:29] |
| poemul, e de punctat. Chiar mă mir că nu a fost remarcat. Pentru că e subțire ca vorbe și greu ca transmitere. Poate e un nou stil ce merită deschidere. Poate "chiar și" se poate omite, dar nu doresc să fiu cîrcotaș unde nu trebuie. E deosebit. | |
| = cuvântul | Ottilia Ardeleanu [23.Jun.11 21:52] |
| ajunge mereu acolo unde trebuie! mulțumesc, Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Iulia Matei [23.Jun.11 22:06] |
| „am împărțit viața în oameni și trăiesc din fiecare câte puțin” - aici am avut impresia prima dată că e nițel clișeic, apoi am stat și am analizat înțelesul și mi s-a părut foarte tare să trăiești oamenii și nu viața :) de la strofa a doua m-aș fi extins, aș fi dezvoltat mai mult plecând de la felierea asta pentru că spui aici ceva interesant după care lași suspendat și treci la următoarea strofă unde se cam repetă ideea de mai sus și e cumva în plus. un text care propune o abordare interesantă dar care începe mereu o idee și o lasă neterminată. poate puțin prea restrâns, cu siguranță aș fi explorat mai mult din jocul ăsta în care fiecare concept se transformă, se metamorfozează în altceva mai trec, iulia | |
| = Iulia, | Ottilia Ardeleanu [23.Jun.11 22:18] |
| mă bucur că ai rezonat cu prima strofă. inițial, am vrut să dezvolt, după care am păstrat doar esența. mi s-a părut că nu are rost să bat apa în piuă. așa încât, ce am avut de zis am zis. în schimb, nimic nu mă va putea împiedica să pornesc din fiecare strofă o altă poezie. mulțumesc pentru cuvinte... ești binevenită aici, Ottilia | |
| = . | nica mădălina [24.Jun.11 01:30] |
| ottilia, degetel nu gândesc sau inima nu gândește? acest gen de echivoc nu merge când vrei să esențializezi, obscurizează. dacă ar fi fost alt gen de text, ar fi meres. așa, însă, nu. și nu înțeleg de ce acel din mine nu e în strofa dinainte. fracturarea asta este iarăși în detrimentul mesajului. astfel că, iarăși, textul tău e o sumă de cioburi, și nu un întreg. pare rău să remarc aceleași neajunsuri mereu... se pare că nu vrei să le depășești. or, arhitectura e esențială pentru ce încerci tu pe fond. și e greu să faci din așezarea în pagină o arhitectură când ai atari scăpări. ele sunt cu mult mai vizibile decât în cazul unui text elaborat, cu mai multe planuri șamd. la texte scurte, ori tai perfect, după o logică poetică fără cusur, ori... plus inadvertențele gen acel fără să gândească... | |
| = considerând | Ottilia Ardeleanu [24.Jun.11 10:06] |
| "conectate la inimă" ca atribut al degetelor, atunci, cu siguranță, la ele se face referire. inițial, strofele a doua și a treia au fost unite, apoi, le-am despărțit tocmai pentru că se simțea nevoia să specific ce a mai rămas "din mine", de aceea alăturarea cu strofa următoare. posibil ca eu să nu găsesc neajunsuri acolo unde tu le vezi. este ca și în viață. arhitectura unui text este și ea o reprezentare a eului. tot ce pot promite este ca să regândesc, atunci când voi avea starea, această formă estetică. ești oricând binevenită aici. îți mulțumesc, Ottilia | |
| = . | nica mădălina [24.Jun.11 10:13] |
| în mod logic "nu a mai rămas nimic din mine". și, aparte, degetele. singularizate, ca excepție. așadar delimitarea regulii de excepție. de asta spuneam, ottilia, de logică... iar până la arhitectură e cle lungă. deocamdată sunt șezări în pagină. | |
| = err | nica mădălina [24.Jun.11 10:15] |
| scuze de typo - cale, așezare. și, firește, fără acel nimic. | |
| = dar | Ottilia Ardeleanu [24.Jun.11 10:24] |
| de ce nu gândești așa: nu a mai rămas nimic din ea!? îți mulțumesc pentru revenirea pe text. Ottilia | |
| = . | nica mădălina [24.Jun.11 10:29] |
| ottilia, nu pot gândi așa pentru că nu asta se înțelege din ce anume ai scris. iată, deci, obscuritatea de care spuneam, într-un text ce mizează pe limpezimea esențializării. dacă vrei să gândesc că di iubire, fă să fie evidentă formularea. și crede-mă, nu-s un cititor care vrea mură-n gură. dar asta-i una și limpezimea alta. | |
| = Strofa a treia | Liviu-Ioan Muresan [24.Jun.11 10:52] |
| se citește singură, nu se leagă de a doua. Eu chiar nu văd vreo problemă de înțelegere aici. După strofa a treia ar fi puncte de suspensie, doar că autoarea a ales să nu utilizeze punctuația. Poemul e perfect logic. Pentru cine vrea să îl citească corect. | |
| = Despre ”de parcă aș fi învățat numai împărțirea”: | Nicolae Sorina [25.Jun.11 07:54] |
| o poezie, poate fi și scurtă dar în același timp și să transmită esențialul. Exact asta am citit aici, o pezie unică (în felul ei), care transmite exact atunci cât și când trebuie. Felicitările mele nu sunt de ajuns, dar... ”și dacă îi întrebi ce au făcut cu viața mea toți neagă că m-ar fi văzut vreodată”. Multă sănătate și succes. Sorina. | |
| = mai limpede | Ottilia Ardeleanu [24.Jun.11 12:56] |
| decât "...iubirea am tăiat-o până nu a mai rămas" nu văd! nu știu ce poate fi neclar aici. mulțumesc, din nou, Mădălina. Liviu, pentru mine este o onoare să mă știu înțeleasă. mulțumesc. din nou. cu tot dragul, Ottilia | |
| = Sorina, | Ottilia Ardeleanu [25.Jun.11 22:17] |
| bun venit în această pagină! mă bucur că ai rezonat cu textul. mulțumesc pentru aprecieri. Ottilia | |
| + Otilia | Luminita Suse [26.Jun.11 04:42] |
| E un text foarte bun, îmi place cum fracturezi versurile, cum fiecare vers are un înțeles luat separat și altul când e asociat cu unul sau mai multe din versurile vecine. Cum mă lași să aleg asocierea care îmi place, cum mă îndemni să gândesc la fiecare metaforă, separat sau în asociere. Stilul acesta este des folosit în poezia canadiană modernă. | |
| = Luminița, | Ottilia Ardeleanu [26.Jun.11 08:49] |
| mă înclin! Luminița ta este expresia puterii de a vedea mai departe, mult mai departe. mulțumesc mult. Ottilia | |