| = ... | Iulia Matei [28.May.11 13:24] |
| aforisme și maxime :), totul în poemul ăsta duce în zona filozofiei și chiar așa, ideile se conturează limpede nu e genul de text care surprinde prin estetică și tot ce ține de zona imaginilor în poezie, ci prin conceptul pe care îl abordează e clar că propune o altfel de lecturare, o trecere dincolo de metafore și toate alea, deși nici astea nu lipsesc ci chiar sunt bine integrate pe alocuri în context cum să zic, îți vine să spui "aha, da, da" atunci când citești...e vorba de adevăr aici "la început am aflat că a murit dumnezeu apoi (nu țin minte dacă în această ordine) filozofia poezia proza muzica într-un cuvânt visul ce îmi amintesc sigur e că după moartea mamei morală nu a mai existat" "orice coborâre o fericire măruntă orice urcare o dramă aritmetica nu poate fi mai simplă de atât nu ai ce aduna în schimb împarți la nesfârșit insuficientul" "să asculți la nesfârșit cum a fost creată lumea e ca și cum i-ai suporta bunicului amintirile din armată" și "supraviețuirea e numai amânare a putreziciunii o scufundare a maturului în lichid amniotic singurul care s-a regăsit cu adevărat a fost tata s-a sinucis prin abandonare" mai trec, iulia | |
| = Trenul foametei în care se mănâncă mult, din toate câte puțin... | Bot Eugen [28.May.11 13:30] |
| Îmi place cum redai atmosfera din tren în s.2(la mirosul de brânză, pește etc.,l- aș fi adăugat poate și pe cel de palincă și slănină afumată), îmi aduce aminte de nopțile în care, hurducat de acceleratul Timișoara-Iași/Iași-Timișoar, număram orele; la fel și partea introductivă(s.1), cu Nietzsche, poezia, filozofia... unde pui cunoașterea în lumina ei adevărată, efemeră... Întreg textul degajă forță, chiar dacă cuvintele din el par spuse mai degraba pe un ton resemnat, cu dezamăgire. citit cu interes, Eugen | |
| = . | Vasile Munteanu [30.May.11 10:14] |
mulțumesc, Iulia, mulțumesc, Eugen, pentru lectură și pentru semnul despre. | |