| = orice cocoș are o Spanie sub aripa... mai știi?? | Marius Lazarescu [09.Jun.11 22:52] |
| Ca unul ce l-a apreciat si l-a indragit pe Cristian Tutză, spun ca e binevenita incercarea de remember si poate de recuperare a acestui disparut. Am apucat sa prind cateva amurguri, sau rasarituri, sau ce vor fi fost acestea impreuna cu Cristi. Am zambit citindu-ti scrisa, Aurele Sibicene. Am zambit cu drag pentru cei dusi, dar si pentru cei ce ne-om duce sa-i cautam. | |
| = Apar martorii ! | Aurel Sibiceanu [10.Jun.11 12:07] |
| Depun mărturie, așa este, Marius, ne-ai fost camarad și sprijin pe calea viselor tinereții... În cartea mea despre boemă apari și tu, cum este perfect normal. La amurgurile noastre, sper că n-ai uitat, erau și domnișoarele: Krepkaia, Zitnia, Baltica ori Wyborowa - poloneze pe cinste, cu părul blond, de secară ninsă, iubitoare de poeți. Mulțumesc pentru trece... Cu drag | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [18.Jul.11 21:47] |
| *** marturiile tale sunt adevarate cronici de viata si literatura. scrise de mana unui veitabil scriitor, le citesc cu mare placere si nostalgie... o parte din viata literara a Argesului nu/mi este chiar asa de straina. dupa cum stii, o parte a vietii am petrecut/o, o petrec inca!, e drept, intr/o alta dimensiune, pe aceste minunate meleaguri... oricum, si azi, le gasesc, mereu pline de interes, proaspete, vii... felicitari! cu prietenie, | |
| = Cu întârziere, mulțumesc, Petruț... | Aurel Sibiceanu [10.Dec.18 14:27] |
| Iertare pentru întârziere, Petruț... Mulțumesc pentru trecere și mulțumiri pentru cuvintele tale. Mă bucur pt. că recunoști viața literară de altădată. Am fost o mână de "nebuni" care au crezut în cultură și rezistența prin ea. După cum știi, cei mai mulți dintre "actorii" memoriilor mele au plecat pe rând, tip-til, în Țara Umbrelor... Cei câțiva supraviețuitori trăiesc în această lume schimonosită de ariviști și veleitari, de urechiști obraznici, al căror singur țel este să ocupe amvonul și strapontinele notorietății... De curând am găsit manuscrisele unui bun prieten, trecut la cele veșnice... Au o neasemuită valoare și prospețime... Evident că pentru publicarea lor nu se găsește nici un sponsor, nici un editor - aceștia, în marea lor parte, sunt ocupați cu editarea în regim de lux a fel de fel de năzbâtii care, culmea, mai sunt și traduse, premiate... | |
| = despre bucurie | florian stoian -silișteanu [11.Feb.12 23:51] |
| sunt mai norocos decât credeți am avut bucuria de viață să petrec multă vreme în mijlocul acestei furtuni acestui tumult încărcat uneori de praf alteori de lacrimă alteori de strălucire fratele meu drag aurel sibiceanu a fost un mare prieten pentru mine și va rămâne așa cum și eu cred la rândul meu pentru el de altfel singurul în care am avut să îi scriu din lagărul unde mă refugiasem a fost el sunt convins că printre paginile pe care la care încă scrie va apărea și florian silișteanu actorul cristian tuță a existat ca și când există așa cum există multe dintre personajele despre care aurică povestește în mod atât de înalt el știe că împreună am descoperit nucul unui ceasornicar desigur având după noi coada de care nu ne sinchiseam îl citesc mereu în revista argeș dar știu că acest proiect se va contura între coperțile unei cărți pe care aurel sibiceanu o trăiește retrăind îmbătrânim dragă frate și nea valerică nu mai este să te admire și nea florin al tău tată la fel și copiii noștri bătrâne ... actorul cristi tuță avea o pendulă rusească pe hol...ba nu...în sufragerie mai știi rică... țin minte odată , ceasornicar fiind că după ce darie novăceanu a îndemnat să grăbesc spre poezie marele tuță a avut o replică pe care atunci nu aveam cum să o înțeleg...eram un copil pe lângă voi ne/am întîlnit mai tîrziu după ce dobândise marea victorie de după gratii știam că mă simpatizează îi plăcea bricheta aia ca o locomotivă..Bătrâne o mai âii minte? în fine și eu...după cum mă cunoști, risipitor cu diplomă am întins să îi fac un cadou... iar el m-a refuzat cu blândețe spunând că am drum de mers și că e bine să am mereu o lumină cu mine.... nu am sesizat atunci azi încerc să înțeleg că de fapt lumina care e cu noi sunt prietenii pe care nu îi mai avem... nu uita de fratele ion durac știu că nu uiți sunt trist bătrâne | |