| = scrisori magice | Ioan-Mircea Popovici [13.May.11 09:21] |
| “În Riva sunt două străzi principale. Restul ganguri. Via Nino Bixio e strada pe care merg spre muncă atunci când e prea cald la marginea mării, strada pe care mă plimb când mă sufocă nervozitatea, strada de unde cumpăr verdețuri și carne, pe care intru cu bicicleta să ajung mai repede acasă.” a fi sau a nu fi e cunoscuta dilemă din care ieșim, ca dintr-un labirint, după întâlnirea cu minotaurul Fragmentul ales nu este doar începutul unui eseu poetic. Daca facem o zoomare, cu tehnica arcadelor pontice, a conexiunilor tuturor trăirilor, ne trezim într-o lume, pe cât de reală, pe atât de imaginară. Aproape fractalic complexă de imaginară. De aici, să lăsăm bila albastră să se rostogolească singură-n conținut. E bine să umblăm în pas desculț, să nu strivim, cu bocancii, visul. De aici, reintră-n cele ale tale și spune-mi ce vezi. Povestește-i pictorului de la adresa aceea cu rezonanțe verzi și nu uita tentația labirintului, a zborului, libere-n vocația ta. Vorba Părintelui Isihie: așa să ne ajute Dumnezeu. | |
| = re d-lui Ioan - Mircea Popovici.. | Emma Greceanu [13.May.11 13:39] |
| un zoom, asta s-a vrut a fi, un om al detaliilor poate remarca imediat. dacă unele texte sunt întregi, tocmai prin acea imagine de ansamblu pe care o transmit ulterior, eu am vrut ca în fiecare paragraf, pe tot parcursul, să creionez câte un tablou, surprins din mers, cu tot cu defectele de vizualizare sau adâncirea în detalii, după dispoziția subiectivă a celui care vede. am scris în defavoarea întregului, aș putea spune. peste toate însă e ideea de a reuși să văd doar ce se vede, disciplina gândurilor, un ideal firește, pentru mine. și e un text similar scrisorilor într-devăr, un surplus de” a fi” pe care am vrut să-l transmit cumva și celorlalți. sper să fi reușit. multumesc mult pentru vizită și pentru comentariu, d-le Ioan. o zi frumoasă din Riva cea reală:) | |