| = fluide | Ecaterina Bargan [10.Apr.11 22:22] |
| eu cred că barele și steluțele despărțitoare încurcă, rup din cursivitate și acuratețe. exemplificările cu apă la începutul textului sunt surplusuri, fiindcă fură din acțiune și apoi e clar totul zicând apă, ca-n prima frază. la "pui ce motan" ar fi "pui de motan" typo. următoarea strofă e f abstractă și duce a clișeu, deși ar putea să se lege, măcar pentru lichiditatea lacrimii cu restul apei care circulă prin text. "crescând sub lichidul incolor" e prea mult dulceag acolo unde mai ai și sunetul surd. în rest e ok și ca mesa și ca istorie și cum se leagă în poezie. cu toate că ar mai fi ceva de făcut și cu ultimul vers, unde valul mușcă din țărm, eu o văd cam așa: știam un bătrân care fotografia apa îi plăcea cum se curbează întunericul la suprafața lucrurilor cum se îneacă singurătatea într-o fântână ca un pui de motan cu nouă vieți îmi plăcea cum se îndoaie lumina pe sub ușa de brad palma groasă mișcându-se între hârtia lucioasă și ochiul acela orb cărămiziu foșnetul de hârtie mototolită sunetul surd al siluetelor într-o noapte și-a strâns balaurul cu ochi roșu. l-a pus de pază prin debara - să nu pui mâna aici – mi-a spus și-a luat pălăria bastonul și ceasul a plecat acum eu fotografiez apa din fiecare om apa din fiecare val care mușcă din țărm | |
| = e faină | Alexandru Gheție [10.Apr.11 22:51] |
| varianta pe care o propui, katy. și-ți mulțumesc pentru semn, sugestii - la strofa cu lacrima - tocmai pe ideea de fluiditate mergeam, dacă e clișeic, asta e, poate schimb. am să scot "crescând sub lichidul incolor" - aici ai perfectă dreptate :). cât despre steluțe și bare, ele chiar asta vor, să oprească, să fragmenteze, e destulă apă care curge pe aici, nu? :) La prima parte nu renunț deocamdată pentru că... e ceva care (mă) obsedează, poate mai puțin sugestiv, dar esențiale pentru mine apele acelea. oricum, mereu modific texte după o perioadă :) - mă bucur că ai trecut alex | |
| = .... | Silvia Goteanschii [10.Apr.11 23:17] |
| știi, alex, eu zic că dacă mai lucrezi un pic pe idee, și aici mă gândesc la o mai bună legare a apei, fotografului și bătrânului, iese ceva cool. zic și eu, nu lovesc cu tridentul, că se supără poseidon :) | |
| = steluta mea | Iakab Cornelia Claudia [11.Apr.11 12:19] |
| Se pare ca muzele cer continuarea unui om cu altul. Frumoasa curgere a cuvintelor. Frumoasa. Imi place intalnirea dintre personaje ca locatie in timp: copilarie/batranete. O descriere reusita. "mie îmi plăcea cum se îndoaie lumina pe sub ușa de brad/ palma groasă mișcându-se între hârtia lucioasă și ochiul acela orb/ cărămiziu foșnetul de hârtie mototolită/ sunetul surd al siluetelor într-o noapte și-a strâns balaurul cu ochi roșu. l-a pus de pază prin debara - să nu pui mâna aici – mi-a spus și-a luat pălăria bastonul și ceasul/ a plecat" | |
| = .... | Cristina Cirnicianu [11.Apr.11 18:34] |
| nu oricine poate fotografia singurătatea din fântâni, lacrima târzie (imortalizată între aceste rânduri). e un poem foarte sensibil aici, alex. e viață în viață transmisă mai departe precum râul în râu, mare, ocean sau acolo sub fântâni. eu văd chiar acest poem o fotografie developată frumos din amintirile unui fin observator. mereu cu plăcerea lecturii, Cristina C | |
| = mă bucur | Alexandru Gheție [11.Apr.11 22:50] |
| că ați trecut, că ați citit si... scris despre... silvia - știi că o să mai lucrez pe text :). poseidon e prieten cu mine, zău... elia - "continuarea unui om cu altul" - asta e ideea, mă bucur că ai simțit, fotograful era bunicul meu, chiar obsedat de fotografie, tot ce a rămas după - pasiunea mea, pasiunea mea... criss - "viață transmisă mai departe precum râul în râu, mare, ocean" - frumos spus, și da, cam așa e. oricum rămân cu bucuria că mesajul, ideea în sine, trăiesc. la construcție, mai lucrăm... alex | |
| = să nu pui mâna aici ...ce a vrut sa zica? | Iakab Cornelia Claudia [12.Apr.11 09:10] |
| poate alex tu nu ai gresit aici: "tot ce a rămas după - pasiunea mea, pasiunea mea..." poate ca nu era pasiunea lui, ci tot a ta inainte de a te naste. hai sa deschidem acest unghi, ce zici? "îi plăcea cum se curbează întunericul la suprafața lucrurilor cum se îneacă singurătatea într-o fântână ca un pui de motan cu nouă vieți" deci vroia pasiunea ta insa "mie îmi plăcea cum se îndoaie lumina pe sub ușa de brad/ palma groasă mișcându-se între hârtia lucioasă și ochiul acela orb/ cărămiziu foșnetul de hârtie mototolită/ sunetul surd al siluetelor " tie iti placea doar cum raspunde el cu iubire la ce esti tu, te asimileaza, te cauta, te scoate din materie.. | |
| = elia | Alexandru Gheție [13.Apr.11 21:48] |
| dacă am deschide acel unghi, pesemne că nu l-am desăvârși niciodată :)... dar da, e posibil. ne mai gândim... alex | |