| = Amintiri | Florentina-Loredana Dănilă [01.Apr.11 18:34] |
| Miros de cărbuni - amintirea altei ierni la gura sobei Frumos, George. Mă iartă că n-am rezistat tentației de-a relua ultimul vers. Mă încântă exercițiul acesta. | |
| = anotimpul? | nicolae tomescu [01.Apr.11 20:40] |
| val-vârtej prin gară o săgeată albastră - or fi și călători? și dacă sunt, prin ce anotimp străbat depărtările? că nu văd nicio referire sezonală. Altfel tabloul cât și senzația olfavctivă sunt rupte din realitate | |
| = răspuns | George Daryoung [01.Apr.11 23:31] |
| Florentina, am poposit în atelier cu amintirea mea și nu m-am așteptat să primesc vreun comentariu, așa că tare m-am bucurat că n-ai ”rezistat tentației”,îți mulțumesc și te aștept și-altădată. Nicolae, ai dreptate nu am kigo, poate voi găsi o soluție dar nu am rezistat nici eu tentației de a-mi aduce aminte de vechea gară dar bineînțeles îți mulțumesc pentru părere. știi gara copilăriei noastre cu mirosul intens de cărbuni și aburi, șuieratul groaznic de ascuțit al locomotivei ce te făcea să tresari de fiecare dată cu toate că erai pregătit, ce mai o altă lume. | |
| = dezbatere pe tema kigo | Cristina Rusu [03.Apr.11 13:46] |
| George dragă tu nu ai aici cheia, adică înlocuitorul kigo-ului, dar poemul tău ar avea valoarea unuia nonsezonal corect, dacă ar face parte dintr-un poem în lanț. poemul nu e rău deloc, asta e clar, dar repet, îți trebuie înlocuitor la kigo, și dacă tu vrei să îl lași așa nu e vreo problemă. este un tristih chiar reușit și mie personal îmi place. răspund pentru Nicolae în dezbaterea pe tema kigo cu un citat din cartea domnului Marius Chelaru, Haiku. Haiga. Haibun. vechi și nou. Pagini despre poezia orientală în România, cuvânt înainte (Istorie și metodologie în universul haiku-ului): Vasile Moldovan, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2010 "În ultima perioadă (am în vedere și Tokyo Haiku Manifesto 1999) se discută, cum am amintit, despre faptul că kigo sau/ și kidai (subiect/ temă sezonal(ă) nu sunt absolut necesare, pot fi înlocuite prin „cuvinte cheie”, fără legătură cu anotimpul, care transcend granițele (mamă, război, mare, dragoste, munte ș.a.). Sunt două curente de opinie: 1. tradițional: kigo este definitoriu pentru haiku; 2. novator: lucrurile stau diferit, cu nuanțe. După exemplul japonez, în unele țări (ca SUA) s-a încercat alcătuirea de saijiki. Henderson (Haiku in English, p 29): „Nu e nici o lege care să ne constrângă să urmăm standardele clasice japoneze pentru haiku. Dar, de asemenea, pare neînțelept să le abandonăm fără să știm nimic despre ele”. În 12 septembrie 1999, cu prilejul „Shimanami Kaido International Haiku Convention”, s-a proclamat un alt document de interes The Matsuyama Declaration, despre care vom mai aminti. Și acest text abordează subiectele majore, între care forma fixă a haiku, kigo, în ambele situații concluziile relevând flexibilitate. Astfel, se menționează că, odată cu răspândirea haiku în lume, este important să se găsească metodele potrivite de scriere a lui în fiecare limbă, dar, pentru a fi recunoscut ca atare, trebuie totuși să păstreze forma scurtă și să aibă „spiritul haiku” Printre alele, Kacian spunea despre kigo: „indispensabil în dezvoltarea haiku”, semnifică „percepția culturală a Japoniei”, „cum percep japonezii universul lor”, ideea înlocuirii, posibile implicații dacă haiku aspiră la statutul internațional care să-i confere semnificații oriunde, sprijinindu-se pe elemente cu caracter universal. Întrebându-se dacă se renunță la el ce rămâne „de esență japoneză”, sublinia că kigo va continua să însemne ceva, în o formă sau alta, în toate culturile, căpătând patina locului fiecărui haijin: „dorim un kigo nerestrictiv în înțelesul lui”. Saijiki e o colecție de kigo, nu decide când se va petrece un fenomen undeva, ci doar că există; poate fi consultat, dar contextul e stabilit de haijin. Kigo va prolifera, nefiind fixată o „limită a numărului percepțiilor noastre”. Admitea că alte elemente ar putea înlocui kigo (1. „funcționând în același fel” în ce privește forța de sugestie, informația ș.a.; 2. „complet diferit”), sau „vechile elemente pot fi folosite în stil nou”. În final, după ce se întreba „cum poate să mai fie haiku un poem care nu include elementele de haiku?”, explica termenul de „cuvânt cheie/ keyword”, și kigo dar și altceva în același timp: „keywords pot înlocui noțiunea de kigo, cu succes, fără a altera radical natura haiku așa cum o cunoaștem”. multă inspirație, bia | |
| = Re: dezbatere pe tema kigo | Dan Norea [03.Apr.11 14:28] |
| Vreau să reamintesc un lucru: japonezii aplică acest concept (kigo) ceva mai mecanic decât noi, prin utilizarea cuvintelor cheie. Dacă folosești cuvântul "luna" - gata, ai kigo, chiar dacă nu se înțelege prea bine în ce anotimp suntem. Metoda trebuie să fie ușor de folosit pentru că, să nu uităm, în Japonia, aproape toată lumea scrie haiku. Din acest motiv, extinderea listei de cuvinte cheie cu altele nonsezonale este un pas aproape firesc. Dar mie nu mi se pare deloc în regulă metoda aceasta - lista de cuvinte cheie. În primul rând pentru că nu am memorie. :) Mai important este faptul că îi iei unui haiku elementul definitoriu. Și așa, toată lumea are impresia că un haiku nu e mare lucru, se scrie cât ai bate din palme. Dacă eliminăm cele câteva elemente caracteristice (kigo, kireji, cele două planuri și juxtapunerea lor, triada cum-când-unde, momentul Aha!), atunci numai bine oricine însăilează trei cuvinte în jurul unui cuvânt cheie se poate lăuda că a scris un haiku. Revenind la textul de față, cred că există două metode de a-l transforma, fără a pierde esența - amintirea unor vremuri în care gara era plină de fum. Prima ar fi să inserezi un element sezonal: Peronul cel vechi- aburi, miros de cărbuni și de liliac A doua metodă ar fi să-l transformi în senryu, care nu mai are nevoie de kigo. În schimb, trebuie să aibă un pic de ironie la adresa unei persoane/ obicei sau un pic de umor. Scot capul pe geam - cine îmi dă peste nas cu funingine? | |
| = Cuvântul cheie versus kigo | Magdalena Dale [03.Apr.11 15:56] |
| În primul rând cred că aici se face o mare confuzie. Nu există nicio listă de cuvinte cheie! Asta o știe oricine participă la un kukai. Cuvântul cheie poate înlocui kigo, așa cum afirmă și Ban’ya Natshuishi în studiile sale privind kigo. Ban’ya Natshuishi este președintele World Haiku Association cu sediul ]n Tokio, în această calitate fiind șef de școală. De altfel materialul privind cuvântul cheie și felul în care el poate înlocui kigo se găsește tradus în Revista Haiku. Dezbaterea este prea amplă ca să o reiau aici într-un simplu comentariu. Toți cei care iubesc lirica niponă și participă la diferitele kukai internaționale știu foarte bine ce reprezintă cuvântul cheie, rolul lui în poemul haiku. Din punctul meu de vedere, ca o părere strict personală consider că doar persoanele care se implică activ pe site-urile străine, citesc și sunt la curent cu majoritatea publicațiilor apărute în domeniu pot face referiri mai aproape de adevăr privind lirica niponă. Ca documentare nu sunt suficiente compilațiile din Florin Vasiliu. Toți cei care l-au cunoscut afirmă că dacă ar mai fi trăit probabil și-ar fi schimbat o parte din părerile sale privind lirica niponă. George, poemul tău este frumos. Singurul lucru care îi lipsește este un kigo. Dacă ai fi participat la un kukai unde ți se dădea un cuvânt cheie care să fie cuprins în poemul tău ar fi fost probabil unul dintre poemele premiate. Magdalena Dale | |
| = răspunsuri | George Daryoung [04.Apr.11 10:28] |
| Bia, mă cunoști destul de bine, știi că mai am tendinșa să personific ori să metaforizez. Poemul de față cred că era corect să îl postez ca tristih, să nu stârnesc discuții dar la urma urmei și dezbaterile își au rolul lor pozitiv și este firesc să se poarte în contradictoriu. Cred că e foarte împortant să ai stilul, însemnul tău, să te recunoască cititorii. Ca exemplu un pictor în desen sau pictură, nu are însemne caracteristice graficianului, caricaturistului. Îți mulțumesc pentru prietenie și prezenșa constantă pe paginile mele. La comentariul trimis de Dan Norea aș dori să precize că poemului nu este ”amintirea unor vremuri în care gara era plină de fum”. Pentru mine esența poemului este emoția ce te cuprinde când îți aduci aminte de ceva împortant,drag din trecut. Pe de altă parte mă bucur dacă primesc idei constructive dar în niciun caz nu doresc să îmi „transform” tristihul iar cele două variante prouneri primite chiar m-au convins să nu-mi schimb poemul. Aceste variante nu mă reprezintă. Magdalena, certitudinea că emoția artistică și-a atinns țelul mă liniștește iar prezența și părerea dumneavoastră mă onorează și mă bucură. să avem o zi de primăvară frumoasă fără funingine, george | |
| = Cuvinte... | Miclăuș Silvestru [14.May.11 15:26] |
| simbolice. Piese de muzeu...! În fața sobei, bunicul ex-fochist mai povestește încă nepoților despre... meseria sa! Bunic la vatră - locomotiva-n aburi părăsind gara Citit cu plăcere textul postat, precum și comentariile... la "subiect"! Succes tuturor! | |
| = sigur | George Daryoung [17.May.11 13:06] |
| are multe de povestit bunicul. eu aș scrie: bunic la vatră- locomotiva-n aburi tot mai departe mulțumesc pentru vizită, george | |