| + aurel sibiceanu-patos | Nache Mamier Angela [28.Mar.11 09:43] |
| mult miez si multe tâlcuri în acest text,un text plin de generozitate caci se disting portrete de poeti exemplare reflectii interesante despre personalitati rebele care au platit scump setea profunda si nestinsa de libertate reflectii juste privind "moda" acelor ani,poeti persecutati,poeti (cenaclul de luni) rasfatati de critica literara en vogue,poeti servili... verva si suportul amintirii ramân romantice,pline de melancolie si de nostalgie un text viu scris cu patos | |
| = contează enorm între oameni | florian stoian -silișteanu [28.Mar.11 12:40] |
| Este clar că nu putem contesta verbul țanțoș de povestitor al lui Sibi.De fapt sentimentul acesta a prins aripi în urmă cu două săptămâni când am hotărât să dăm prin lume o strigare să- l strigăm pe Traian Furnea.În primă bătaie de ceas am crezut că fratele sibicean are povară la secundar și că refuzul lui de a scrie două cuvinte despre Traian e efectul unui fruct eraiat de pe vertebra frunzei. Aceasta în primă figură a fazei. Aveam în minte totuși clarul că Sibicenco doar trudește și coace. Și așa văd că este cu mulțumire.Nu contează decât să-l amintim pe Traian și după puterile noastre să-l punem pe locul absolut meritat al istoriei literare , nu prin uitatul ci prin scrisul pe gardul metaforei al bulevardului și așa din ce în c mai îngust al unui adevăr literar. O singură fină observație: Pe Traian l-am cunoscut în Sângeorz-Băi. Eram cu stomacul la bolborositul apelor pentru a învinge în cinstită luptă balaurul ulcerului. După trei zile de munci cu amarul sângeorzului s-a petrecut o minune: durerile au încetat/sigur că da APA începuse lucrarea. Într-o seară pe la ora 18 să fi fost stăteam în balconul camerei de la Hebe. Mă uitam așa printre înserările mele și ale lumii până când ochii au cocoțat undeva pe alea din fața hotelului, ordonat străjuită de niște bănci. Peste 30 de oameni tineri și mai puțini tineri căscau gura la unu care avea ochelari de vedere cu o armată de dioptrii, un tip cu părul lunguț, nici prea înalt nici prea pământean, îmbrăcat în blugi și o cămașă descuiată de primul nasture ca să se vadă probabil aripa unui înger. În primă instanță am crezut că insul este ceva for tutelar și deloc nu am fost uimit să văd că lumea ascultă la ăsta și tace ca muta. În secunda a doua am priceput că nu e nici primar nici altceva omul și că mai degrabă artist. Pasărea mea de om rotitor a vorbit atunci prima dată. Mă gândeam privind din balcon la aducerea acasă a sentimentuli de invidie. Nu am putut răbda și atunci am vorbit cu Dumnezeu să facă încă un miracol ca începând de a doua zi să-l întâlnesc pe omul cu ochelari-părlung și inimă cu aripă și, iertat să-mi fie, nimeni din cei 30 să nu se mai apropie ci mie să-mi fie lăsat pentru înțelesul de viață. A doua zi nu știu ce am făcut și nu știu ce am spus fiindcă nu eu am făcut și spus. Traian Furnea și Florian Silișteanu începătorul de viață porneau la drum.De aici poveștile nu sunt povești ci drepte bucurii pe care le vom pune cu ajutorul Domnului în lumina strigării. Despre Valea Vinului știe fratele sibicean ceva. Întîmplarea se încadrează ca o părticică din ospeția drumului. Acolo am stat câteva nopți cu Dan Pavel cu Ștefan Agopian cu alți scriitori ca și când în jurul focului mereu cânta cineva și noi încercam să vedem când. Alaltăieri am răscolit după mai bine de 15 ani prin cutia cu filme foto unele nedevelopate. Țin minte ca și acum că la valea Vinului am pozat. Este dacă îngăduiți un film pentru istoria literară fotografii nemaivăzute. Sper ca norocul să fie de aur, să găsesc filmul și să fie asigurat de succesul unei developări în bune condiții.L-am cunoscut atunci pe Andrei Furnea, dacă nu mă înșel primul copil al traianului. Era atât de firav de emoționat și de curat încât mi-a rămas în suflet. Să sperăm că ne întâlnim curând cu bine! Mulțumesc Aurel Sibiceanu și așteptăm și alte vești fie de la prieteni fie de la cunoștințe fie de la oficiali fie de la fostele iubite. Traian Furnea a iubit atât de mult și de frumos oamenii încât uneori lacrima ia forma unui gând. Și nu pot scunde o altă emoție. Zilele trecute m-a sunat, fiindcă am rugat, m-a sunat Rodica Furnea, femeia care poate l-a iubit poate cel mai mult pe Traian. Să oprim însădin clopoțel un pic până când împreună să strigăm printre oameni. | |
| = un Pitești, doi Pitești | Anni- Lorei Mainka [28.Mar.11 19:54] |
| Fiecare aveA Piteștiul lui! Voi aveati timp domnilor, eh si teama..... eu n-aveam timp, eram intre autogara si centrul disperarii...Ungheni dar dormeam tun cind voi salasluiati printre peoti si poete.... bine ca aflu acum ca mai erau cu mult maimulti poeti in acel Pitesti....decit am cunoscut eu in acele seri de neuitat....pacat, jurnalele din acea perioada sunt evident ca la un domn care dorea ca informator sa le lase urmasilor lui "vacaresti".... bravo, merci de capitolas. | |
| = Vorba ceea... | Gigi Burlacu Pietreanul [28.Mar.11 20:46] |
| "Când erai chemat la Securitate întotdeauna aveai senzația că vei rămâne fără libertate ori că poți dispărea, pur și simplu." A.S. Pozitivând, aș aminti o... frază care circula într-o vreme: "La București poți să te pitești, dar la Pitești nu poți să te bucurești!" Destoinice povestitor, așteptăm și alte "aventuri"! Până acum ne-am amintit și noi -prin similitudine, eventual sinestezică- de unele de prin alte meleaguri, cu alte nume, dar cu avataruri asemănătoare. Cu nerăbdare, un Amic, Gigi | |
| = Angela, Hanne, Gigi, Florian | Aurel Sibiceanu [02.Apr.11 13:01] |
| Vă mulțumesc destul de târziu pentru apreciere, treceri și însemnările impresiilor. Nu m-am simțit prea bine zilele astea și nici nu e cu cale să-mi revin curând pe deplin. Această rememorare va avea continuare - mai sunt multe de spus despre Furnea și din anii ce au urmat "Loviluției" din 1989... Angela, răsfățații "lunediști", mai toți gratulați cu premiile CC UTC, inclusiv Herta,de la grupul Aktion Banat, sunt răsfățați în continuare, au pus mâna pe mai tot și au făcut un club închis - nu țin cont nici de valoarea "refuzaților", nici de avatarurile lor în era socialist-comunistă. Eu nici că le-am bătut la ușă. Clubul meu este cu mult mai mare decât al lor și este alcătuit din cititori de bună credință. Să auzim de bine, prieteni. | |
| = 7 scrisul zilei la www.radioteiubesc.com | florian stoian -silișteanu [15.Apr.14 09:31] |
| zilele trecute discutam cu rodica furnea....si mi spunea ca e grozav ca l amintim pe traian furnea ca nu l am uitat.in editia din aceasta dimineata a romaniei si seara a unitelor state am strigat in timpanul lumii din nou de pe poezie.ro. si am citit cu emotie intreaga frumoasa poveste scrisa de aurel sibiceanu. am vazut cu ochii tot ce am trait in auzul de azi. si observ ca multi oameni au gasit potrivit sa auda. mltumim aurica.multumim poezie.ro a fost scrisul zilei azila www.radioteiubesc.com | |