Comentariile membrilor:

+ Remarcabil
Rodean Stefan-Cornel
[21.Mar.11 08:19]
Recunosc, sincer, că am mai citit episoade din aceste minunate evocări, dar este pentru prima dată când îmi spun părerea (este greu de explicat de ce și nici nu mai are rost).
O să trec peste ceea ce m-a "reținut" până acum și spun că:
Textul de mai sus m-a fermecat în primul rând prin: sinceritatea și candoarea povestitoarei; extraordinarul spirit de observație și o excelentă memorie selectivă dovedite de autoare, precum și arta de a ne prezenta într-un mod artistic (deosebit de plăcut la lectură), ceea ce este într-adevăr mai relevant din punct de vedere istoric, politic, sociologic sau psihosocial din experiențele sale. Cu multă profunzime în analiză, dar fără încrâncenare politică și cu umor ni se prezintă cum arăta o familie "sănătoasă" din acele vremuri și cum se construia socialismul în anii 60.
M-a surprins, în mod plăcut, măiestria cu care se îmbină în acest text narațiunea, dialogurile și... poezia. Parantezele mi se par, de asemenea, foarte bine inserate în text. Și, pentru că vorbeam de poezie, remarcabile mi se par din ceea ce am citit mai sus: "tăcere cu miros de pește", "aburind în ceață de pește", "oameni din apă și pește"; de fapt, putem spune că amintirile relatate în acest text constituie, totodată, o adevărată poezie a Deltei, a orașului Sulina.
M-au încântat, de asemenea următoarele fraze: "Mare alegere în acest colț de lume nu aveai, cerul peste toate era același ca peste colțul Rahovei, doar aerul era altfel, el, aerul aducea cu el musculițe, nisipi și un adaus de pește", și "Așa e în lumea de departe între apele mari, timpul e altul, bisericile bat și nu le aud decât cei cu auzul în piept".
Dacă ar fi să fac și o observație critică, eu aș mai revizui puțin ortografia, mai ales în privința virgulelor.
Am avut parte de o lectură deosebit de plăcută! Vă mulțumesc!
Cornel Rodean

 =  7
florian stoian -silișteanu
[21.Mar.11 08:35]
M[ gândesc așa uneori, spre dimineață cam câtă inimă să ai ca să poți ridica temelia unei întâmplări de viață. De mulți ani și foarte merg în pețitul deltei. Păsările știu limba mea și de aici bucuria. Primul amănunt al sulinei m-a distrat în bună parte și asta fiindcă mi-a așezat fie și pentru o secundă America! Nicăieri în România nu mai găsești strada 1, strada 2 și strada 3. Peste dunăre de pontonul central al sulinei e un pod de curând trecător peste ape. L-a țintuit acolo cu idei și cheltuială fratele meu Costică Obreja. Discursul sub tiparul de semnătură Anni Lorei Mainka mă emoționează.
Auziți și dumneavoastră: Muncitorii au venit tineri...
Vă doresc sănătate și viață lungă în inimă și în suflet ca să putem primi între pagini atât cât ați putut cuprinde din bătaia deltei și ați încăput și bine și cu emoție ba chiar tulburător. Am lecturat călătorind deodată! Mulțumesc! Acum pot porni spre capitală spre Casa Presei Libere să rânduim!Doamne Ajută!

 =  .
Vasile Munteanu
[21.Mar.11 09:21]
am să remarc (admirativ-invidios) un singur amănunt: e nevoie de această detașare în spațiu și în timp de care tu ai avut parte pentru a privi cu ochii pe care mulți dintre noi i-am pierdut definitiv și/sau nu i-am avut niciodată; cum se întâmplă mai întotdeauna, nu e vina nimănui (ceea ce ar înseamna că, de fapt, vina este a tuturor) că sfârșim prin a bagateliza tot ce ne înconjoară, că participăm la o formă eronată de obiectivare colectivă: cotidianul nu mai este receptat deloc sau prea puțin dintr-o perspectivă estetică, iar ceea ce se pretinde a fi spiritual, în realitate, nu sunt decât forme pervertite ale primitivsmului și superstițiilor.


am citit cu plăcere,
Vasile Munteanu

 =  Salutări de la Sulina !
Aurel Sibiceanu
[21.Mar.11 10:50]
Hanne, sunt invidios de cum ai redat acel aer vechi, al Sulinei... Prin 1966, spre vară, am văzut orașul acesta, cosmopolit și înfloritor înainte de 1947. Am locuit o săptămână în fostul hotel Camberi, existent și azi... Chiar dacă nu știai nimic despre istoria acestui oraș, cum era și cazul meu atunci, aveam doar 12 ani, ceva din trecutul lui îți ațâța imaginație printr-un "mecanism" pe care nu-l voi înțelege niciodată.

Acolo mi-am făcut un prieten turc, de vârsta mea, Ali Thain...El mi-a fost ghid și mi-a arătat tot orașul. Întâmplarea a făcut să ne revedem în București și să ne recunoaștem!!!, în anul... 1984 ! Cum eram șomer în acei ani,așa că am acceptat invitația lui și i-am fost oaspete două săptămâni.Am bătut orașul, Delta, am stat ceasuri multe în Catedrala Sf. Nicolae,aflată în capul străzii C.A.Rosetti, la întâlnirea cu Strada 1, în Biserica Greacă, în cea Anglicană și în moscheea Aziza. Farul vechi, casa memorială Jean Bart. Uite, mi-ai făcut chef să-i recitesc romanul Europolis, pe care, de altfel, îl cam recitesc din 4 în 4 ani...

Revenind la proză, vreau să-ți spun că sunt uimit de capacitatea ta de a reda emoțiile copilului din tine, de a reface peisagii cu ochii ce au văzut atunci... De fapt, la tine nu ar mai trebui să mă mire nimic - ai toate datele scriitorului profesionist și vei avea soarta glorioasă a acestuia, adică "vei munci pe brânci" câte zile vei avea ! Amin !

 =  mesaj de pe un alt santier
serban georgescu?
[21.Mar.11 14:42]
" ... dar grațioasa Regină, după ce am fost așezat pe masă, mi-a întins degetul ei mic, pe care eu l-am îmbrățișat cu ambele mâini și, plin de respect, i-am atins vârful cu buzele ... "

(Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver)

 =  re iubitorilor de Delta!!
Anni- Lorei Mainka
[21.Mar.11 14:54]
Dragilor:

dl. Stefan Rodean - ma bucur , ca si un Sibian a degustat nisipul printre dinti in drum spre plaja pe atunci salbatica.....

dl Vasile Munteanu - admir curajul de a ma pune la vederea cititorilor chiar si asa cu restante la virgule.....dar credeti-ma, nu le-am inteles logica, in germana au reguli fixe, dar nu atit de multe precum in romana!

dl Silisteanu - bine-ati venit si in Delta...mare calator imi sunteti!

re Aurel Sibiceanu - dragule, stiam eu ca pe undeva ai fost acolo...iar bisericile de care vorbesti au facut cu schimbul la renovari in anii 60-70, chiar impresionant, ptr ca era totusi si Sulina in Romania cea atee!

re Serban GEorgescu - presupun ca de pe santierul acela din visurile copilariei v-ati simtit transpus in i-realitațile mele???
va astept pe toti si in rememorarea acelei catastrofe care ne-a schimbat traiectoria .....cel putin a generatiei mele: cutremurul 77
pe curind

 =  Într-adevăr,
nicolae tomescu
[21.Mar.11 22:42]
după cum spunea dl. Rodean: candoare, spirit de observație, memorie selectivă. Dar, adaug eu, și puterea de a aduce în memoria cititorului ( ce a străbătut acele locuri) aspecte ce altfel le-ar fi pierdut pentru totdeauna.
Am citit cu aceiași emoție cu care, atunci cu mulți ani în urmă, am descoperit însemnările lui M. Sadoveanu despre deltă și locuitorii ei.
Vreau să-i spun dlui.Silișteanu că mai există o localitate în România care își numerotează astfel străzile: Cristian din Județul Sibiu(de la I până la, cred, XIX)
Pentru mine textul dar și comentariile, de până acuma, mi-au produs o adevărată încântare

+ Anni, ce mai pot...
Emil Iliescu
[22.Mar.11 00:01]
Anni, ce mai pot eu adăuga față de cele comentate mai sus...?
Poate, că știi ca nimeni altul să surprinzi trecutul cu acea candoare a amintirii ce se dospește ca vinul brumat într-un butoi de stejar autentic.
Întâmplări de ieri, actuale și azi, modelate cu penelul celui ce a învățat să domesticească asprimea și sălbăticia cuvântului.
Felicitări!
Cu prietenie, Emil Iliescu

 =  re Nicolae Tomescu despre străzi
Anni- Lorei Mainka
[22.Mar.11 00:28]
Mă bucur că ați revenit...străzile cu numere : așa le spuneau locuitorii, probabil ca aveau nume, dar ei spuneau 1 sau a treia ...reperul era PRIMA....aceea era considerată STRADA.....

pentru mine a fost un acasă pe care nu mi l-am ales, dar care acum e binevenit...

 =  re Emil Iliescu....
Anni- Lorei Mainka
[22.Mar.11 09:39]
Semnul dinspre gindul dvs.imi inseamna mult,va multumesc.E cale lunga pina sa-mi pot spune ca am reusit "domesticirea", poate chiar mai lunga decit Calea Rahovei...

 =  ce vremuri!
Adrian Firica
[22.Mar.11 23:09]
țin minte că, într-o discuție privată despre Sulina, ți-am spus că am mers cu PASAGERUL de la Tulcea până la Sulina și că...
nu vreau să intru-n detalii, pentru că s-alege praful și pulberea de orice chestiune pasageră.

mai trăiește Tulbejan? are un nume predestinat!
...
asta nu-i oră de mers înspre Roșu, ba... vă costă 80 de lei (1974!); asta când tocmai dădea să apună soarele.
dar numai dacă aveți spirt medicinal cu voi, că dacă nu aveți, puteți lua de la magazinul ăla din dreapta, după care plecăm și o să ajungem cam spre seară.

oameni ne-am făcut, și eu și colaboratoarea mea din vremurile acelea ce nu erau triste.

lacul Roșu era...

+ anni lorei mainka_bon voyage
Nache Mamier Angela
[23.Mar.11 11:40]
apreciez galeria de portrete abia schitate dar (desi creionate în fuga )anni are talentul de a le da un caracter de neuitat ,învaluit în parfumul nostalgiei
toata aceasta lume "de altadata" are mult farmec si cu cât avansam în lectura ,simtim nevoia de a-i strânge în brate...caci sunt miscatori,perfecti pâna si când prezinta mici slabiciuni ori imperfectiuni(de ex...episodul cu plachiurile)
nu stiu ce public savureaza acest gen de jurnal psiho-biografic ,dar în orice caz cei din generatia lui anni sunt cred subjugati
nu stiu ce spune tânara generatie...
deci,drum bun et bonne continuation acestui voiaj existential libérateur !

 =  da, Adrian Firica...
Anni- Lorei Mainka
[23.Mar.11 12:17]
da, acum imi amintesc de stivele brune de sticle mititele de frectie Diana, toata lumea cumpara....sigur ca nu m-am gindit ca se bea, bine ca mi-ai amintit, vai, si eu credeam ca ei toti isi fac frectii ptr ca e atit de umed si ii dor "romatismele"....pai cred ca cimitirul era plin de la frectia diana nu de la romantismele si umezelile locului....

da, Tulbejanu mai traia, nu stiu cum il chema in realitate, dar asa i se spunea, omul cu motocicleta cu ataj, gras, cu un nas indiferent de rosu, care transporta pestii ce picau pe sub motorul plin de ulei....da, el portiona cit primesc sefii de la "oras"....era un om blind, cind veneam ma umplea de halva si bomboane cu alune de la "tanti alimentara"...

 =  multumesc dnei Nache M Angela
Anni- Lorei Mainka
[23.Mar.11 13:37]
Da, aveti intru totul dreptate : nici eu nu stiu cine si cum si cind si mai ales de ce sa citeasca....

Am citit cu citeva sapt. in urma un fragment din varianta germana - eh, nu va pot descrie linistea....uimirea!

apoi : romanii care nici ca au mai vazut Bucurestiul de vreo 40 de ani, da, ei degusta....in pauze ii vezi tremurind cu cescuta de cafea, cu ochi aposhi, si preamarind o lume care poate nici n-a existat....

apreciez ca dvs. ma cititi si non-stilul meu va pare totusi credibil..

 =  anni-omenescul
Nache Mamier Angela
[23.Mar.11 13:52]
cân vorbeam de" slabiciuni ori imperfectiuni",nu era o aluzie la "stil" (caci acesta este propriu jurnalului autobiografic),ma refeream la micile defecte si imperfectiuni omenesti care stârnesc zâmbetul si simpatia pentru aceste fiinte simple,ordinare ,dar pline de noblete si demnitate sufleteasca
sunt convinsa ca suna bine în germana,limba pe care din pacate o stiu prea putin(caci la brasov exista o comunitate germana importanta)

 =  îmi place
Ottilia Ardeleanu
[23.Mar.11 19:02]
felul degajat în care expui trăiri de odinioară, felul în care caracterizezi și felul în care scoți în evidență subtilități, unele lucruri aparent neimportante.

felicitări!

Ottilia

 =  re Ottilia Ardeleanu...
Anni- Lorei Mainka
[24.Mar.11 19:02]
oare au aparut deja țânțarii?? Mi-e dor tare de străzile care parcă sunt înghițite de un peste uriaș la capătul Sulinei....
ma bucur că ai revenit printre povestile mele....

sa sperăm că ne vom vedea intr-o zi, ca să nu ne mai simțim atât de virtuali si străini....

 =  O lectura placuta.
emilia gunea
[24.Mar.11 23:49]
N-am fost niciodata la Sulina dar citind acest text cred ca pot spune ca oamenii imi par cunoscuti.
Mi-a facut placere lectura.

 =  re Emilia Gunea
Anni- Lorei Mainka
[27.Mar.11 20:10]
E bine daca Sulina are musafiri...multumesc de aprecieri.
M-au convins textele dvs despre 1989.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !