| + mâna ta peste acel caiet vindecă | Silvia Goteanschii [09.Mar.11 10:26] |
| oops, nu m-am așteptat la așa final, deși mi-a plăcut cum ai schimbat mersul poeziei, s-au poate greșesc și nu l-ai schimbat, ba mai mult, așa l-ai fi vrut de la început. dacă nu ar zâmbi dumnezeiesc ai crede că e un os de pește lepădat de negre pisici - aici am tresărit. pentru că nu am mai găsit la altcineva să fi putut scoate atât de bine în relief zâmbetul unei femei. prima strofă a reușit să redea perfect o stare pe care am avut-o atunci când am călătorit prima dată cu metroul, la Moscova, unde nu cunoșteam pe nimeni și unde urma să se decidă asupra vederii mele, de unde neliniștea cu tot ce-ai scris. scările rulante și vuietul oamenilor din interior. o spaimă de neînțeles. | |
| = portretul unei muze! | Ottilia Ardeleanu [09.Mar.11 16:41] |
| mă încântă dezinvoltura pe care o are artistul în crearea portretului. el nu este izbitor, ci, mai degrabă, lin, curat și convingător. descrierea este făcută cu tact. de ex.: ochii nu sunt mari ori negri ori... ci sunt ascunși sub breton, mersul este de provincială, îi e teamă mai ales de scări, își strânge umerii ca la un țipăt, ..., zâmbește dumnezeiesc și, mai ales, "fără să te privească direct înțelege că scrii. sau că desenezi". cine nu s-ar îndrăgosti de ea?! privind-o rămâi ca în fața... Mona Lisei! tocmai am citit un poem special. găsesc că e foarte potrivit și evenimentului care s-a consumat de curând. impresionată, Ottilia Ardeleanu | |
| = .... | ilinca nistor [09.Mar.11 17:47] |
| Are un ceva putin straniu (parca si in asocierile facute acolo) care imi place in prima parte si as fi vrut sa fie si mai straniu daca se poate.Probabil o chestie pe mister, habar nu am. Pot insa fi exacta in ce nu imi place, anume finalul acela care explica, obiectivizeaza etc etc. | |
| = .. | Silvia Goteanschii [09.Mar.11 17:54] |
| er. sau poate greșesc pardon :), abia acum am observat. | |
| = . | Vasile Munteanu [10.Mar.11 10:00] |
| mulțumesc întreit pentru lectură și pentru cuvinte; da, finalul așa l-am dorit; cumva altfel; ca o cădere de pe scări; "obiectivare" după cum zice Ilinica; în fond, chiar viața este așa; după cum îmi place mie să spun: dacă sunt așa inocenți copiii, de unde dumnezeu apar toți adulții ăștia ipocriți sau blazați... încă o dată, mulțumesc pentru prezență. | |
| = Nu-i bai | Nicolae Diaconescu [10.Mar.11 23:12] |
| Nea Vasileee, se spune că niște băieți deștepți au lansat mai demult un manifest literar, "Boierismul" parcă se chema! Știu că se născuse mort, dar chiar și Domnia Ta să treacă la "furculition" nu m-așteptam, pardon, e mai elevată exprimarea, "first subway". Altminteri, "cobori, aștepți, destinul decide, vorba unei muze, toți bărbații pe care i-a cunoscut au dorit-o... tăvălită. | |
| = by by | Vasile Munteanu [10.Mar.11 23:27] |
| Nea Naeee, mata (ca întotdeauna) vorbești în pâlnie (vezi "Stamate și..."); ia-o și mata prin părțile mai moi ale cuvântului (cum ar veni, etimologic) și poate ți se dă dezlegare la sensuri (implicit la "de ce" cu furculița; măcar așa, ca oltenii, să fi a doua zi de anul nou zgâriat pe ochi); ce pățiși, muică, nu te mai bagă nimeni în seamă și te bagi singur? | |
| = hmmmm | dorin cozan [13.Mar.11 23:59] |
| imi place asta, desi pe alocuri parca prea explicita. iar daca toti au vrut o tavalita..ma abtin. chiar toti? nici unu asa, mai cu motz, mai sukar? | |
| = . | Vasile Munteanu [14.Mar.11 06:48] |
| mulțumesc, Dorin, pentru lectură și pentru semnul despre; nu știu de ce am impresia că ți-a scăpat din vedere raportul acela de tipul "sau..., sau..." din final; dar, în general, dacă zici tu, așa este; dacă nu este așa, reiese că n-ai zis; cum ar veni, logic. | |
| = cata tandrete, atata sinceritate | Kosta Vianu [30.Mar.11 18:17] |
| spui frumos, povestea unui moment prelungit pe durata unei sosiri a ingerului in piata de pasari: privindu-si nedumerit aripile si neintelegand unde si mai ales de ce. ai o sinceritate si o delicatete sufleteasca, Vasile, peste care mandrele femei din ziua de astazi nici n-ar putea trece. si da, dragostea poate trai un moment, ea poate fi chiar si numai fulgurarea unei secunde, dar cat de indelunga interior poate fi o privire! Nu pot sa inteleg decat tandrete sub zgomot din textul acesta. Spargerea contextului general galagios intr-un mic tablou cu doua personaje vivante: ea coborand scarile si el privind-o ca pe un pescarus speriat nimerit din greseala sub pamant. Cinstit, te invidiez. Kaveul, cu ochi lucind ca scarabeul. | |
| = . | Vasile Munteanu [31.Mar.11 18:48] |
| mulțumesc, Kosta, pentru preumblarea printre cuvinte; dar mai ales pentru cuvinte. | |