| = "cei loviți de aripa îngerului " | Ioan-Mircea Popovici [11.Feb.11 17:20] |
| mă bucur să găsesc lucrător pe ogor grădinar în grădina livezii oameni rămași în basmul curat ............................. gândul bun, ca pâinea caldă, naște-n tine ce-i de spus și pe crucea deșteptării, pacea-i visul lui Iisus se povestește aici despre artă, artiști, arizani și poezie lăsându-se fante să întrevedem guzganii gunoiului... "Geambașii n-au meserie. Adică nu țin la ea, la meseria pe care au învățat-o cândva. Ei vând și cumpără ce se cere." doi contemporani: punct ochit punct lovit din nefericire... și aici, nefericirea o știm deja cu toții mă bucură atitudinea, corectitudinea, limpezimea gândului și firescul cu care numiți două focare ale elipsei de imprăștiereȘ unul politic și celălalt jurnalistul cu inflexiuni pisicești un focar: "Petre Roman, un reușit fiu de cominternist, care-și ascultase părintele și tot un fel de inginerie de-asta urmase și el (unsă puțin cu parfum folosit de serviciile franțuzești) spuse negru pe alb, cu gurița lui că n-are ce face cu niște grămezi de fier vechi. Exagera sau era nepriceput. Tocmai acum au intrat în piesă geambașii". intervalul acoperit cu blândețe și tristețe-l sărim pe rană amară: "după 1990 automatizarea și calculatoarele n-au mai fost lăsate de capul lor și de ele s-au ocupat serviciile speciale de aici și de aiurea. Dar mergea presa. Și așa ajunge Cristi journalist..." Despre Nichita, numai de bine. Aurul strălucește și-n noroi ... De aici, de la mare, bucurii amare, Domnule Petre Anghel. Mi-a fost prima reacție la ce-am citit. Nașul meu literar, "tomitanul Nae", mi-a spus că-mi dă rubrica "critic de critici" | |
| = petre anghel furia | Nache Mamier Angela [12.Feb.11 10:10] |
| un articol plin de seve (dulci,acide,amare)care circula în toate sensurile ,ne inunda ,ne interpeleaza ,ne enerveaza ,ne socheaza acest cristi jurnalistul este grotesc si "repugnant" o lectura consistenta scrisa cu furia talentului viu al maestrului petre anghel | |
| = mda | Anca Roshu [12.Feb.11 10:33] |
| am citit si eu. si mi-am adus aminte de lectiile de romana de la scoala gimnaziala (la liceu era deja dupa '89)... ce amar pe profa noastra cand ne preda 'scriitori' bagati cu forta in manuale, doar fiindca stiau sa dedice cui trebuie 'poeziile' sau alte texte... am mai citit si eu, si aci pe site, si in alte locuri, suficient de multe articole/comentarii penibile despre nichita... pentru mine, a fost un tip genial, un poet iesit din orice fel de tipare, un altfel de scriitor... dar, cum e la moda mereu, din pacate, sa dai cu barda cand nu poti ajunge la un anumit nivel, sa darami modele doar pentru ca nu reusesti sa le ajungi nici la genunchi, se vor gasi mereu destui care sa scrie porcarii despre nichita stanescu... ca si despre eminescu, ca si despre paunescu, ca si despre... multe exemple mai pot fi date... pana la urma, cum citeam mai demult, caraterul unui om se poate descoperi si in felul in care recepteaza creatii care ii depasesc cu mult capacitatile proprii... daca e din categoria aia cu strugurii mereu acri, asta spune foarte mult despre individul cu pricina... m-am bucurat sa citesc acest eseu, petre! | |
| = "Nu există sfânt fără trecut și ticălos fără viitor" | Aurel Sibiceanu [12.Feb.11 11:49] |
| Nu opinia asta, a lui Cristian Tudor Popescu, mă îngrijorează, cât concluzia lui finală, care este dătătoare de frisoane, și pe care nu ați citat-o; anume că CTP recomandă "spre lectură viitorimii Buletinul NS; adică o cărticică cu mai multe pagini decât buletinul de identitate al poetului, restul versurilor urmând așadar să fie arse" Până la urmă nici asta nu mă sparie prea tare; uneori Pronia ne croiește drumuri stranii, și când spun asta gândul mă duce tot la un... Popescu, la Candiano,inițiatorul mișcării republicane antidinastice, din 20 august 1870, cunoscută și sub denumirea de "Republica de la Ploiești". Dar, Pronia ce face? Își râde de păcătos în cel mai frumos mod cu putință ! Între 1880 și 1892 Candiano este... adjutantul M.S. Regelui Carol I ! Numirea în acestă înaltă funcție îl scoate din sărite pe Eminescu; acesta îi trage o diatribă lui Brătianu, în "Timpul" din 9 decembrie 1880 ! Conform principiului "nu există sfânt fără trecut și ticălos fără viitor", să nu ne mire dacă peste 10-20 de ani vom avea în CTP un apologet împătimit al lui Nichita Stănescu. Să mă audă Cel de Sus, că avem nevoie și de minuni, prea-blândule Maestre ! | |
| = mai suntem | Petre Anghel [12.Feb.11 13:49] |
| Ion-Mircea Popovici: frumoase cuvinte. Spuneti tomitanilor si naelor contemporani sa treaca la fapte si sa ajute (sustina) valorile locale si nationale, că vin fanarii, Velerim! Angela Mamier: can ai cititori adecvati, petre anghel să fii și tot îti vine să scrii cu majusculă numele (glumim si noi, dăm cu sâc la Isarlâk, să nu plângem si sa nu uităm uitarea). Anca Roshu: sigur că se poate citi haractirul omului din ce admiră sau/și disprețuiește. Dar nici noi, noi epigonii, gândiri reci, harfe zdrobite, n-o să stam cu condeiul să putrezească fără să le spunem, din când în când, în lături (lăsându-i pe ei să-și așeze accentul pe care si-labă le place). Aurel Sibiceanu: există un flux și-un reflux, există și o ordine și chiar o logică a pedepselor. Intr-un basm rpmânesc este ceva mai iute decât gândul: blestemul. Te cutremuri! Domnul să le dea minte. Domnul să ne dea minte! Si din stropul de cântare Să citim drepte cântare Și din zâmbete cu plici Să-incântăm niște amici! Unul fi-va Aurel, Angela va fi cu el Mircea va sta lângă Anca, Petre va curăța banca, Si să știe cei din pluș Că-ntre cărți avem culcuș. Ne mai prostim, să nu eșuăm în tragic, că doare, v-o spune Petre Pățitu. Cu prietenie, | |