| = săritul din lac în puț! | Adrian Firica [01.Feb.11 10:13] |
| un fel de sesam deschide-te?! tehnic vorbind, tot ce a avut autoarea la îndemână (inspirație și altele...), praștie le-a făcut. da' e ceva de reținut: un fel de apocalipsă personală a infertilității (asta-i mai lipsea!) îi ofer autoarei un contradictorium: mi-aș face portretul când nesomnul mă strânge-n convulsive cearșafuri pe un geam înghețat fi-va iar ziua ta dintre noi e strigăt ca să treacă tăcere ca smoala topită încerc uneori “i” visez și nici fericirea nu-mi crește îți mai scriu ca și cum îți spun că în ultimii ani am adunat lucruri într-un fel de a nu mă găsi albită: acum scriu cărți inutile care n-au dinți de lapte și colici intru-n vise ca-ntr-o cursă de rafting un fel de-a mă smulge din mine mereu uit că nu pot să înot că n-am copii mici | |
| = "sesam, inchide-te" | Adriana Lisandru [01.Feb.11 10:19] |
| mai degraba, cum spuneam mai sus. si prastia ar trebui respectata, de la David incoace. multumesc pentru "contradictorium" - e...cum sa-i spun? absolit firidic. :) | |
| = . | George Pașa [01.Feb.11 10:59] |
| Este cam neclară formularea din versul al doilea. Cum ai vrut să scrii: "i - o tăcere" sau "e-o tăcere"? În rest, este aici un text sensibil, chiar dacă fără mari valențe literare. | |
| = Pașa | Adriana Lisandru [01.Feb.11 11:12] |
| am schimbat acolo. alesesem forma aceea pentru ca nu-mi place cum suna "e-o". multumesc pentru franchetea opiniei. | |
| = . | George Pașa [01.Feb.11 11:18] |
| Nu cred că era vreo problemă, fiindcă, după cum știi, în pronunțare e cum ai scris prima dată. În fine, văd că ai modificat. Eu aș fi păstrat forma cu articol. | |
| = Re: Portret pe un geam înhiețat. | Norma Diana Jeflea [01.Feb.11 13:27] |
Adriana, binele și căldura să topească toată răceala oamenilor din jurul tău!Influențele I-O și E-O sînt permise Acolo este Barșovul; nu-i așa?!? Domnii Pașa și Firică fac o critică seacă un fel de recalcitranță masculină (băieții răi care dau cu praștia în geamuri la fete)insensibili și incapabili să facă analiza chimică sau umană a portretului pe un geamul înghiețat a poetei Adriana care într-un cadru atît de calm redă dilema dintre senior și junior."Mama" Sfaturile vechi și noile concepții,veșnicile discursuri obositoare dintre mame și fete o temă care se cam trece cu vedera."Asuprirea" Doresc o zi frumoasă la toată lumea. Diana. | |
| = raspunsuri | Adriana Lisandru [01.Feb.11 17:14] |
| George, nu stiu daca un articol in plus sau in minus schimba realmente ceva...imparatul ramane in aceleasi haine. :) Norma, Multumesc pentru comm si pentru gandurile bune dar nu cred ca Adrian sau George fac o critica seaca; sunt oameni pe care-i apeciez si ale caror opiniii le respect, chiar daca nu coincid cu ale mea. O lume-n care toti am fi la fel ar plictisi...:) o zi frumoasa si tie. | |
| = O poezie plina de umanism. | emilia gunea [01.Mar.11 21:18] |
| Ai scris cu multa sinceritate ca si alta data. De fiecare data sufletul tau se descrie poetic in cele mai intime sentimente. | |
| + cuvinte-ecouri | Petre Anghel [01.Mar.11 22:25] |
| Poemul probeaza nu doar un lung exercitiu, ci si o arta aparte in descrierea/disimularea sentimentelor. Descriere pentru ca le vrea trimise spre minti si inimi sensibile, iar disimulare fiindca nu le voieste pietre, nici cel putin bolovani. Sageti nu sunt, insulte nici atat: poate strigate (soptiri, căci pentru indragostitii de frumos si suspinele sunt despartiri de ere). Cum intre vis si realitate este o prapastie pe care n-a trecut-o nimeni, trezirea nu este nici dorita, nici de dispretuit. Poeta are meritul de a se jeli plagian: la margine de cuvinte, aplecandu-se deasupra prapastiei. Caci aici cuvintele sunt ecouri ale unei sensibilitati ranite sau doar speriata de rana, ceea ce este acelasi lucru. | |
| = Domnule Petre Anghel, | Adriana Lisandru [02.May.11 00:21] |
| multumiri pentru analiza si opiniile dvs. cum nu credeam ca voi mai gasi aceste cuvinte, ma simt de parca s-a luminar iarasi soarele… este o poezie aparte pentru mine. Mi-ati facut o mare bucurie. | |
| + un fel de-a te smulge | liviu ofileanu [02.May.11 10:26] |
| Am citit câteva texte și cronica domnului Tudor Cristea pe marginea celui de-al doilea volum al poetei Adriana Lisandru, fapt care m-a convins de harul acestei voci. Dacă adăugăm la travaliul creativ și pe cel existențial (cu suferința sa) obținem secretul unei poetici a nuanțelor și concretului tragic de tip Mariana Marin. Pentru că mulți autori plâng fără rost în textele lor, consider scrisul Adrianei Lisandru trăire autentică. Felicitări, Adriana! | |
| + e bine că ești aspera cu tine, adriana, ad astra deci | iulian poetrycă [02.May.11 12:06] |
| poezia asta are ceva vână, nu-i nici rău scrisă, însă cu ce nu mă prea împac sunt unele elemente expresioniste cam la vedere, ostentative, care parcă strigă: ”ia uite ce imagine frumoasă/poetică sunt!” de unde și impresia de colaj doar pe jumătate asumat care persistă, în cazul meu, și după a doua / a treia lectură. un bun exemplu pentru a înțelege ce-am vrut să zic e strofa 3, dealtfel cea mai bine realizată, în care oamenii pleacă ”plutind, ca niște bacnote culese de vânt”. sintagma asta-i deja prea mult, mi se pare că strică echilibrul, deranjează bunul mers al lucrurilor - poate fi doar (eventual) (re)considerată ca embrion al unei alte poezii. bun, acuma lăsând la o parte exigența împinsă la extrem, pot zice că mi-a plăcut și chiar mă identific puțin cu personajul poveștii, pentru că, nu-i așa, adriana? îmbătrânim, îmbătrânim, vorba distihului de largă circulație prin anii `90 ”iubito, nu mai suntem tineri / la tine-i joi, la mine-i vineri” și felicitări pentru volum - ăla de poezie, să nu te gândești la vreun apropo glumeț :) | |
| = celor doi Domni | Adriana Lisandru [02.May.11 19:58] |
| Liviu, atunci cand citesc despre “poeta Adriana Lisansru” se intampla sa ma-ntreb, uneori, cine-i acearta poeta; ma uit in jur si ma inconjura o mirare. :) Stimate Poetryca… Iulian… sa nu vorbim despre vonum, dupa cum nici despre volume, in casa imbatranitului…:)) gluma ta e tonica iar felia critica, reconfortanta. Foare multumesc. | |
| = n-au colici | Alexandru Gheție [04.May.11 01:29] |
| am citit... da, chiar am citit și m-aș putea foarte bine opri aici... despre text cred că s-au spus destule și ar fi inutil să mai aștern o părere aici... doar că aici: ”îți spun că în ultimii ani am adunat lucruri. e și ăsta un fel de a nu mă găsi” - sunt și eu :), în negăsirea asta cu lucruri vraiște... ... ”dar visez. intru în vise ca-ntr-o cursă de rafting, mereu uit că nu pot să înot.” - sunt și aici, plonjând tot mai adânc... spun toate astea ca să știi că ai scris un poem tare personal, doar că unul personal pentru fiecare cititor în parte :). deci, frumos... - acum, ”tăcere de smoală” alex | |