| + puica mea | emilian valeriu pal [19.Jan.11 16:54] |
| De obicei, imi place sa las un mic semn de apreciere acolo unde nu se ingramadeste nimeni, pentru ca in felul asta pot spune ce am de spus. Din punctul meu de vedere, acest proiect de proza e unul din cele mai firesti de pe aici. Referitor la fragmentul de fata, exista multe expresii comune, dar care pur si simplu intaresc forta de evocare. Partea de inceput cu Ozana mi se pare delicioasa. M-am regasit in partea cu rublele si am zimbit. Inainte de 89', la noi in oras exista o fabrica de ciocolata renumita. Avea in jur de 3.000 de angajati, printre care si rude de-ale mele. Se lucra in schimburi, iar cind ieseau din fabrica, ieseau cu trei kile in plus. De ciocolata furata. Pe atunci era marfa de contrabanda. O vindeau la rusi, iar cu rublele incasate isi cumparau de toate. Tot din cauza rublelor mi-am tras si bataia de joc a colegilor de clasa. O ruda de-a mea a dat vreo 50 de ruble pentru un ceas. Primul meu ceas din viata mea, care era ceas de dama. Probabil, n-ar trebui sa ne speriem atit de mult clisee, daca ele trezesc in tine amintiri, daca pret de o clipa te fac sa te reintorci. Demult am citit o nuvela care se chema "Zair". Cu aproximatie, acolo se spunea ca stringem amintiri pentru vremea cind nu vom mai avea ce povesti. Iar daca amintirile se cer povestite inseamna ca imbatrinim... | |
| = +++++re emilian , eu am avut racheta! | Anni- Lorei Mainka [19.Jan.11 17:11] |
| da, ceasul meu rusesc de acu 40 de ani e la mare moda....nici nu stii de cite ori sunt tentata sa-l vind, dar stiu ca va zace intr-un sertar.....si doar am vazut atitea impreuna.... iti merci de semn ..... fragmentul cu rublele a fost important ptr mine doar ptr prof Vasile Levitchi, care ar fi implinit anul acesta 90 de ani..... pe curind "dezlegatorule" de texte... | |
| + anni lorei mainka-talent | Nache Mamier Angela [19.Jan.11 18:54] |
| daraga anni si eu am avut un ceas "abrora" de la parinti ,pe care îl port cu mine peste tot ca un talisman... acest text pare mai putin biografic,lasa sa transpara aluzii socio-politice juste si pertinente un fond de melancolie,de timp compresat la extrem,cu amintiri fulgurante,dau un parfum aparte acestui text scris cu talent(dar pe alocuri în mare graba-achtung!) si care se citeste cu inima strânsa,un fel de neputinta în fata timpului strivitor portertul profesorului degaja o mare omenie si un model de urmat textul acesta are o densitate si o "plutire" care fascineaza,un magnetism care tine de natura sensibila a autoarei | |
| = re N M Angela | Anni- Lorei Mainka [19.Jan.11 21:18] |
| si asa aflam si despre ceasuri, fara sa vrem....parca mai era unul cosmos? pionier? si pobeda ce era? multumesc de atentionare si semn. sa speram ca prof. Vasile Levitchi, care s-a opus concret sistemului atunci, cind multi taceau, si a suferit ultimii ani datorita curajului sau, va fi intr-o zi omagiat la Chisinau asa cum se cuvine. | |
| = puțin | Stefan Doru Dancus [21.Mar.11 20:08] |
| O!, Domniță, e ceva ce n-am mai văzut până amu! Atât de puțin? | |