| + petre anghel-modele de urmat | Nache Mamier Angela [09.Jan.11 12:08] |
| am citit cu interes acest articol,caci emil botta m-a impresionat mereu si pe mineca actor si ca poet lunatic,aflat pe o planeta secreta stiuta numai de el a avut o traiectorie iesita din comun,dincolo de mode ,caci era intemporalitate în scrisul sau un poet NASCUT,locuit de un har de esenta nobila,învaluit într-o mantie hamletiana din care nu putea fi exclus caci i se potrivea ca o a doua piele era GREU de poezie si talent ,print al tacerii ,un gentilom,un adevarat crai de curte veche ce distanta între acest tip de poet si grosolaniile contemporane,unde multi impotenti si inculti înlocuiesc lipsa lor flagranta de talent cu un ring de box pentru brute poezia care rezista timpului e departe de vulg si articolele dvs.dau modele memorabile de urmat de catre tinerele generatii care numara astazi ca niciodata un atât de mare numar de poeti talentati un text care m-a impresionat si mi-a umplut ziua de seninatate sufleteasca aveti multe exemple si sfaturi demne de urmat în tolba dvs. | |
| + mulțumesc | Liviu Nanu [09.Jan.11 13:17] |
| Emil Botta este un poet pe care (din păcate) l-am citit numai pe fragmente și ocazional. Vă mulțumesc pentru acest demers biografic, am să repar ce mai pot și mă duc să-l lecturez. | |
| = Bucurie si optimism | Petre Anghel [09.Jan.11 13:38] |
| Stimata Angela Nache Mamier, cuvintele dv. despre Emil Botta sunt de o aleasă sensibilitate, născută (dacă vom sti vreodata cu adevărat originile) din lecturi, talent, feminitate și inteligenta. Este o încântare pentru mine să descopăr iubitori de poezie si degustători de critică literara intr-un ev dominat de raționalism, materialism și mercantilism. Zic dominat, daca nu ar fi excesiv nu as fi ingrijorat. Foarte subtilă apropierea lui Emil Botta de toga/ mantia/pielea lui Hamlet. Mă ispitise și pe mine gândul comparatiei, apoi s-a scurs în alte meridiane și paralele, poate chiar a trecut pe sum /sau peste casa domniei voastre. Frumoasă tușa”era GREU de poezie si talent ,print al tacerii ,un gentilom,un adevarat crai de curte veche”... Poate fi crai de curte veche, desi mi l-am închipuit si eroul basmului Tinerețe fără bătrânețe. Multe se pot spune despre el si despre generația lui binecuvântată, hulită în continuare că s-a născut când a vrut Dumnezeul popoarelor, nu când voia... Moscova. Va admir, sper ca prietenia să dureze în evul ăsta al destructivismului. Nu mai continui, ca deja am mai pierdut un text, tot pt. dv. scris, că nu trecusem titlul. | |
| = intrare in castel | Petre Anghel [09.Jan.11 13:45] |
| Pentru dl. Liviu Nanu: nu as putea spune că a fost un poet neglijat, dar criticii si istoricii literari au scris despre el mai mult din obligații parcă, să nu se spună că n-au aflat de el. În fond este cel mai mare poet al generației. Eu am mers pe sublinierea capacității nevinderii talentului. Nici n-a fugit de compromis, probabil nici nu stia cum se poate târgui talentul. Era cinstit (artistic vorbind) ca un pustnic și multumit cu talentul precum pasarea cu aripile ei. Citită cu răbdare, orice poezie a lui oferă cheia întregii opere. Nu are secrete, intrarea în castel permite accesul la toate cămările. Mă bucur că v-am trezit un interes special pentru poezia lui. | |
| = Precum ascetul... | Miclăuș Silvestru [09.Jan.11 16:11] |
| cu pâine și apă...! Din eseul domniei voastre, care l-ați avut ca și prieten, constat că avea un caracter aparte, ce se mulțumea cu "nemulțumiri", lucru imposibil pentru majoritatea dintre noi. „Corabia cu ratați" nu vrea s-o părăsească, nu o disprețuiește, nu face casă comună cu ea... Cuvintele mele sunt de prisos... Mulțumim pentru evocările eseistice pe care le postați! Mult succes. respectuos | |
| = s-a spus | Anni- Lorei Mainka [09.Jan.11 16:33] |
| cititorii v-au spus cam tot ce doream si eu, doar ca eu ar trebui sa caut mult in limba romana cuvinte precum ale lor.... Vă las semn, ca sa stiti, ca nu postati in eter....si mai ales peste texte ca acestea: scrise cu suflet, cu pană și gând bun, nu se pot trece cu vederea! | |
| = prieteni si cunoscuti | Petre Anghel [09.Jan.11 17:12] |
| Domnule Miclăuș, nu vreau sa par mai modest decat sunt, dar sunt obligat sa fac precizarea ca nu am avut ocazia sa fiu prieten cu Emil Botta, ci doar ne-am întâlnit de cateva ori si am convorbit cat am putut fiecare. Tin sa fac precizarea, ca atunci când voi face afirmații gen am fost prieten cu Marin Preda, cu Mircea Ciobanu, cu Petre Țuțea, cu Cornel Popescu, Marcel Gafton, Mircea Cojocaru, Virgil Mazilescu sa am credibilitate. Fiind ziarist si scriitor... de mic, venit de unul singur în București, frecventand cenaclul Junimea, am cunoscut destul de multe personalitati, dar, stiti foarte bine, prietenia este ceva mai mult. | |
| = limba universala | Petre Anghel [09.Jan.11 17:26] |
| Distinsa Annilori (!), multumesc pentru vizita. Ati spus exact ce trebuia în limba univesala a poeziei si a bunului simț. Sa fiți sanatoasa! | |
| = Cu prietenie... | Miclăuș Silvestru [09.Jan.11 18:18] |
| revin, doar pentru a evidenția fraza care, după părerea mea, m-a îndreptățit să vă fi atribuit o prietenie în plus, dealtfel pot spune, cred și dorită...: "Am străbătut străzile Bucureștiului aproape o noapte întreagă alături de Emil Botta, plecând împreună din casa unui prieten comun." Aveți dreptate spunând că prietenia este ceva mai mult...! Despre credibilitate - aș vrea să vă conving de faptul că ceea ce srieți este pentru toți cititorii și nunai pentru mine de o credibilitate maximă. Afirm acest lucru menționând doar "Studii critice" care vă sunt atribuite pe Wikipedia... Cu un respect deosebit! Mult succes! | |
| = "Întunecatul April" | Aurel Sibiceanu [10.Dec.18 14:27] |
| Îmi face o deosebită plăcere, D-le Anghel, să amintesc faptul că Emil Botta a fost descendentul unei vechi familii de nobili români din Ardeal; ca dealtfel și fratele său mai mare, Dan Botta. Martin și Mihail Botha,strămoșii lui Dan și Emil, au fost recunoscuți drept voievozi ai Cetății și ai Ținutului Chioarului pe la 1579. Cred că din acestă ascendență îi venea și făptura cu trăsături distinse, rafinate, precum și purtarea nobilă, tristețea... Tatăl scriitorului, Theodor Botha, a militat pentru drepturile românilor din Transilvania; aceasta a dus la o serie de persecuții din partea habsburgilor. Așa se face că s-a refugiat în Moldova, unde și-a desăvârșit studiile și a devenit medic. Ca medic la Adjud, Theodor Botha a cunoscut-o pe Aglaia Franceschi,originară din Corsica, și cu care s-a căsătorit. Sunt sigur că într-o lucrare mai amplă despre poet veți aminti acestea, pe care le știți chiar mai bine decât mine. La fel de sigur sunt că veți scrie și despre Dan Botta, poet important și la fel de vertical în perioada stalinistă. Și să nu uitați să pomeniți de celebra declarație la duel, pe care Dan Botta i-a făcut-o lui... Lucian Blaga ! Este de pomină tărășenia și cred că este și singura de acest fel în lumea literară interbelică! Să mai cităm un poem al Prințului: NUANȚE Prin al iepurilor somn speriat,/ Au trecut ogarii în lung și 'n lat. / În fruntea lor vânătorul / Împărțea, din belșug, omorul. / Prin somnul profund al stejarilor / Au trecut ca hoardele tătarilor, / O mie de toamne despletite / Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. / Doar prin somnul meu Cel Rău nu aducea / Nici spaimă, nici urgie, nici aprigă nea. / Somnul meu era un Egipt mănos adăpat de fluviul Nil / Somnul meu era veghiat de Întunecatul April". Pe zi ce trece, sunteți tot mai surprinzător în darul restituirii... Vă mulțumim ! | |
| = material nobil | Petre Anghel [09.Jan.11 18:34] |
| Dl. Aurel Sibiceanu, aveti perfecta dreptate, informatiile dv. sunt riguros exacte si utile. Eu doar am poleit statuia..., incercâd sa ascund materialul (altfel nobil) care i-a fixat dimensiunile. Frumos și poemul citat. Încerc sa fac o sinteza altfel, cum v-am mai spus, o istorie politica a literaturii, iar perspectiva sa fie sociologica. Multumesc pentru semnal. Sa auzim de bine, chiar si despre dusmani! | |
| = err... cu prietenie | Miclăuș Silvestru [09.Jan.11 19:07] |
| a se citi: srieți= scrieți, nunai=numai | |
| = Onorant | Petre Anghel [09.Jan.11 20:46] |
| Dle Silvestru Miclaus, sigur ca m-ati inteles: îmi era teama sa nu mi se atribuie calitati pe care nu le am. Evident, ca orice om (aproape!) ma bucur din inma cand sunt apreciat, iar reactiile pozitive devin stimulente pentru activitatea ulterioara. In ceea ce priveste erata, se vede de la o posta cand cineva nu stie limba română (ceea ce, doamne fereste, nu este cazul dv.) și cand îi fuge calculatorul de sub mână! Să fiti sănătos,onorat pentru aprecieri. cu prietenie | |