| + parabolă | Ioan Barb [06.Jan.11 23:49] |
| M-am lăsat ademenit, încă de la început, în această poveste, am crezut că finalul va fi mai realist, mortul va aștepta până să se desprimăvăreze, să fie îngropat. Dar am fost de-a dreptul fascinat de soluția găsită, de felul în care ai continuat și ai închis povestirea, ai folosit simbolurile, viață-moarte, realitate-vis, accentuînd finalul care întoarce acțiunea înapoi, în subconștient, și care m-a convins că am citit o proză foarte bine scrisă. Pe măsură ce te adaptezi atmosferei, în subconștientul cititorului iau naștere mai multe posibilități de conținut și de final. Am avut sentimentul că în sufletul povestitorului respiră un ecou din Ana Karenina, la acel bal când dansează cu Vronski, și când este descris foșnetul rochiei negre de catifea făcut în timpul dansului pe pavajul de marmură, am avut senzația că fata mortă, sau sub farmec, este atât iluzia vieții adevărate, cât și imaginea unui ideal într-un deșert al tătarilor, fie el și hibernal. Am citit cu interes și consider că este oportun să las în acest loc și un semn luminos. | |
| = Re Ioan Barb | Sorin Teodoriu [07.Jan.11 06:16] |
| Multumesc pentru semn, Ioan Barb si la multi ani cu sanatate si impliniri. Ma bucura mult comentariul si steluta din textul acesta, iar explicatiile tale arata ca am reusit sa duc intamplarea la bun sfarsit. Iti doresc o zi frumoasa. | |