= . | Emma Greceanu [29.Dec.10 14:58] |
ai scris tare frumos Adriana, rare sunt poemele care-ti dau senzatia, citindu-le, ca auzi vocea, ii simti trairile, tu ai reusit aici sa lasi o parte din tine si cititorul o poate recepta fara falsitate, fara exagerare Sarbatori fericite sa ai:) | |
= Stea | George Pașa [29.Dec.10 15:49] |
Dincolo de tristețea acestei poezii, nu pot să nu remarc arta realizării sale, dincolo de unele stângăcii stilistice (spre exemplu, metafora "scutur buzunarul cu morți", sau personificarea dimineții). Dar vocea poetică e aici consecventă cu sine. La câte inepții am citit, și în cărți, și pe internet, poezia e chiar una reușită și frumoasă. Și totuși, de ce atâta sfâșiere? Desigur, e o întrebare doar retorică. (!) | |
+ si steaua | Cristina Sirion [29.Dec.10 20:37] |
De acord cu George. Mai putin stangaciile care nu m-au 'lovit' deloc, mi s-a parut scrisa lejer, cu o finete necautata. Cineva spunea deunazi de abundenta de poezei, e asa o gura de aer curat poezia ta, e atat de lipsita de spirale inutile si metafore baroc. Sfarsitul mi s-a parut ca ar fi fost extraordinar, daca n-ar fi redundant sa spun asta in contextul intregii poezii. Sorry, in ultimul timp comentez doar ce-mi place, deci critica... n-am. Cred ca vine un moment cand nici nu mai e nevoie. Cel putin, nu de la mine. O singura mentiune. "ninge din plin. dimineața aleargă pieziș prin oraș ca un iepure prins între faruri." mi-a amintit un pic de Tamara Zub. Nu-i vina ta, desigur. Are insa o poezie cu o masina galbena, m-a trimis imediat la ea. Interesant de recitit, posibil sa fiu total pe alaturi. | |
+ părere | Liviu Nanu [29.Dec.10 20:45] |
Uite, mie tocmai "buzunarul" mi-a plăcut. Dar nu numai. "iepurele prin între faruri" ar mai fi un motiv. | |
= va multumesc | Adriana Lisandru [30.Dec.10 01:04] |
pentru bucuria pe care mi-ati facut-o in seara asta... de catva timp n-am mai scris poezie si, dupa astfel de pauze, postez cu o oarecare teama. Ema, trecere ta e un eveniment...:) m-a bucurat mult. George, ce bine ca intrearea aceea e retorica - n-as putea sa-ti raspuns. nu spun ca n-as sti cum. Cristina, acum, ca ai spus, imi amintesc si eu de masina galbena a Tamarei, cea care a dat si titlul volulului sau; dar apropierea, daca este, e...departe, ca sa zic asa, si involuntara. in rest...tu stii ca esti unul din cititorii mei dragi. :) Liviu, ma bucur ca ti-a placut ceea ce altora nu. si ca ai spus-o. Ela, asta e stea de pus in varful bradului...:) sa aveti un an nou minunat! | |
= adriana | Cristina Sirion [30.Dec.10 01:12] |
Desigur, e vorba doar de-o imagine si de faptul ca m-a dus acolo, e total personal. Uite si versurile acelea: "fulgii roiesc în lumina suspendată a farurilor ninge liniștit peste câmpia cu iepuri adormiți ninge peste brazdele adânci o răstignire se pierde în intuneric". Cred ca-i ideea de ninsoare, de iepuri si de faruri, toate alaturate din nou. Metafora insa e foarte frumoasa si n-are legatura cu poezia Irinei Nechit (Tamara). Ca sa fie clar. :o) | |
= ... | Adriana Lisandru [30.Dec.10 01:56] |
e clar :) multumesc pentru revenire. | |
= Adriana Lisandru | Petrica Viorica [30.Dec.10 05:06] |
Mă bucur mult că te-am descoperit. O poezie pe care poți să o recitești la nesfârșit, induce o stare de liniște, de bine. Uneori tristețea nu doare, e constructivă. | |
= Poema dintre semafoarele generatiilor | Anni- Lorei Mainka [30.Dec.10 05:27] |
o cit de bine te indrepti printre imagini - direct la tinta gasesti semaforul cu umbre nu in final chiar sfâșii ai dorit sa scrii sau ai gindit altceva? | |
= Asta da!... | Tanasoiu Elizabeta Virginia [30.Dec.10 09:31] |
Azi m-am întors să recitesc această poezie și nu s-a întâmplat o singură dată. Versurile tale pe lângă faptul că exultă trăiri, parcă scluptează imagini. ...Și te-am văzut foarte aproape de mine. Să ai un an nou plin de inspirație! | |
= raspunsuri | Adriana Lisandru [30.Dec.10 09:49] |
Viorica, si eu ma bucur de intamplare...:) Anni, raspuns la intrebarea de pe urma: da. Virginia, mi s-a mai spus ca "sculptez"...o sa incep sa cred. :) va multumesc | |
= Aripa gândului... | Antonela Adela Cristina Marian [02.Jan.11 00:06] |
O poveste așezată frumos, o trecere dincolo de realitate, unde aripa gândului pune în vers dragostea pentru tot ceea ce ne înconjoară... | |
= re: Adela Cristina | Adriana Lisandru [03.Jan.11 22:49] |
multumesc pentru semnul de lectura :) | |
= ușurel, nu în sensul rău, mai mult poem de sezon, dacă vreți | Ernst Wolfinger [09.Jan.11 23:55] |
cred că perioada care a trecut face mai digerabil textul. finalul îmi apare un pic prea mult, totuși. oricum ați jonglat bine cu prezentul versus amintirea cât să nu fie discontinuu tschüß | |
= poem de sezon? | Adriana Lisandru [10.Jan.11 17:53] |
o fi, domnule Ernst, dar eu mananc inghetata si iarna. dumneavoastra, nu? :) multumesc pentru semn. | |
= cu sinceritate despre viata si moarte. | emilia gunea [22.Mar.11 22:59] |
Cat de intens traiesti sentimentul de "viata si moarte" ! La fel de puternic ca un vis despre dragoste. Tot talentata si atunci cand intorci in inima ta lama acestui subiect. | |
= natural | Voicu Tudor [06.Apr.11 07:11] |
și foarte puternic glasul din această poezie, eu am văzut aici un tragic al monotoniei(poate pe latura asta m-a prins pe mine:), finalul mi se pare foarte bun, tensionat și îți lasă o urmă aparte după lectură. tudor, numai bine! | |