| = Frumoasă evocare | George Pașa [07.Dec.10 23:24] |
| Un text deosebit de sensibil, care spun că redă autenticitatea unor momente de viață. E lumea aceea, pe care am cunoscut-o și eu, născut și trăind, să zicem, o viață de om pe aceste meleaguri evocate aici de tine. Cu o structurare ceva mai atentă, ar avea atributele unei proze foarte bune, chiar dacă nu s-a dorit a fi în pas cu tehnicile creatoare ale timpului. Îți mulțumesc mult pentru aceste momente de viață autentică. Despre pârâul Leaot am scris și eu ceva, în prima tinerețe, o poezie nostalgică, după o scurtă perioadă când am locuit altundeva. Să știi că în copilăria mea nu era mereu liniștit, chiar am și amintiri mai puțin plăcute despre el. Desigur, el nu avea nici o vină! Sunt multe de spus, dar las pe alți eventuali cititori să spună mai mult, eu neputând fi decât subiectiv, în acest caz. George Pașa | |
| = flash | Elena Marcu [08.Dec.10 00:00] |
| George Pașa, Multe de zis, într-adevăr.:) Aici sunt mici fotografii mișcate și răzlețe. Mă bucur peste măsură că ai citit textul, firește, nicidecum pentru valențele lui literare, ci tocmai pentru că ai făcut-o în cheia inimii. Probabil că, în parte, și acestui lucru îi datorez delicatețea comentariului tău. Mă bucur nespus, mulțumesc. | |
| = Zâmbete | Dan Norea [08.Dec.10 08:37] |
| Un text bun, serios, cu o notă de originalitate, adusă de fotografiile în jurul cărora se adună textul. Elena (care poartă numele bunicii) și-a intrat în mână, după multă vreme, și ne dă aici măsura talentului ei de prozatoare. Dar eu am căutat zâmbetele. Și le-am găsit. După o bătaie zdravănă de la taică-su, bunica a decis că va fi fericită cu bunicul. S-a măritat și și-a strâns părul. Și așa l-a ținut timp de 70 de ani și 7 copii. ...dar mai ales ce femeie la 48 de ani mai face sex. Să trăiești, frumoaso! | |
| = pls, pretty pls, vreau... | Anca Roshu [09.Dec.10 08:49] |
| o continuare la personala asta care m-a miscat pana la lacrimi... e superb ce ai scris si cum ai scris tu aci, elena! e atat de natural, totul curge firesc, nimic fortat, niciun artificiu, si, in plus, stiu ca totul este real, si e si mai frumos! bunicile sunt mai mereu niste ingeri si pentru noi, cei care nu le mai avem langa noi, un text de genul acesta are aceeasi incarcatura emotionata ca si ruga pentru parinti, cantata dumnezeieste de hrusca, si care aduce lacrimi in ochii mamei mele mereu, fiindca ii aduce aminte de ea... am citit cu mare, mare placere si drag anca iulia (da, ca pe bunica mea, iulia... :) )... o sa mai viu! | |
| = uh | Elena Marcu [09.Dec.10 12:27] |
| Dane, iar mă răsfeți.:) numără și zâmbetul meu de-acum, poate așa mă ierți pentru cele cam puține din text (de data asta, na). Să trăiești și tu, frumosule!:) Anca, mă emoționează și pe mine emoția ta și îți mulțumesc că te-ai oprit să-mi spui.:) Nu m-am așteptat... | |
| = * | George Pașa [09.Dec.10 21:53] |
| Revin, iindcă am uitat să spun vorba părintelui Mitică: "Să trăiești frumoaso!" Și, fiindcă tot am revenit să mai spun și altele, confirm realitatea că acest părinte chiar așa se adresa, în special copiilor (nu numai fetelor, ci și băieților). Vă dați seama cât ne creștea inima când ni se adresau aceste vorbe. Sigur că am remarcat și acele note pline de umor, evidențiate și de domnul Norea. Rămân acele observații inițiale, dar textul oricum rămâne plăcut pentru mine. Chiar am un sentimnet de jenă că nu am reușit până acum să vorbesc la fel de frumos despre această lume. Dar nu mă pricep la proză. Repet: "Să trăiești, frumoaso!" | |
| + elena marcu-timpul | Nache Mamier Angela [09.Dec.10 22:05] |
| un text unde se exprima un talent narativ evident,genul psihologic autoarea este "à la recherche du temps perdu",fotografiile joaca rolul "des madeleines" proustiene textul este de o mare frumusete si de o mare densitate desi vocabularul utilizat eset simplu,concentrat,esential textul alterneaza etape lirice,de poezie pura,o arta descriptiva care exceleaza în portretistica personajul bunicii este bine reliefat si miscator text angoasant,în cautarea propriei identitati,o prozatoare originala,care nu are nevoie sa-si piarda timpul în alegatii provocatoare si fara sens | |
| = Elena Marcu: | Ottilia Ardeleanu [09.Dec.10 22:18] |
| un stil special de prezentare a amintirilor, prin "scoaterea" lor din tabloul înrămat ori pozele vechi de familie. am citit cu mare plăcere un text deosebit, Ottilia Ardeleanu | |
| = neașteptat | Elena Marcu [10.Dec.10 13:00] |
| George Pașa, mulțumesc pentru revenire.:) Cu certitudine te pricepi la poezie mai bine decât mine la proză. Nache Mamier Angela, prea generoasă cu textul meu, prea generoasă. Pesemne nu e vorba doar contribuția autorului, ci si de ochii cititorului. Ottilia Ardeleanu, bucuroasă de semn și apreciere.:) Vă mulțumesc tuturor. | |
| = Recunosc această lume | Aurel Sibiceanu [10.Dec.10 13:59] |
| "Când am cunoscut-o pe bunica, deja nu mai plângea. Așa cum nici nu zâmbea." O proză impecabilă, o mână sigură... Recunosc această lume..., o lume a omului crescut drept, în cultul valorilor tradiției și a bunei cuviințe; din nefericire, împotriva acestei lumi s-au comis grave agresiuni...Prețul îl plătim noi, sau ce a mai rămas din noi, dar mai ales aceste generații tinere... Bine spus "terapia amintirii"... La rândul meu, cartea de memorii, la care tot scriu, am pus-o sub semnul mărturisirii ca instrument vindecător, duhovnicul fiind cetitorul... Vă felicit și vă doresc putere pentru a spune cât mai multe... | |
| = ... | Elena Marcu [12.Dec.10 11:25] |
| Aurel Sibiceanu, vă mulțumesc. Departe de a fi totuși o proză impecabilă, este într-adevăr o împărtășire. Când îmi prilejuiește și asemenea întâlniri, nu poate fi decât o bucurie. Mulțumesc. | |
| = Superb! | mihai nedelcu [10.Dec.18 14:27] |
| Ca pălărierul nebun din Alice în Țara Minunilor la proces zic: "I'm a poor man your honour!" dar eu cred că așa un text ar trebui introdus ca lectură obligatorie la liceu. Felicitări! | |
| = Mad hatter | Elena Marcu [24.Feb.11 20:05] |
| De la lectura obligatorie ar mai fi doar un pas să mă găsesc persiflată prin vreo ”apologie a disprețului” și-apoi aș zice ca regina de cupă ”Să i se taie capul!”. Cum nici textul nu e lectură obligatorie și nici eu regina de cupă, în plină satisfacție a neobligatoriului, îți mulțumesc.:) | |
| = cititi si va veti bucura | Anni- Lorei Mainka [12.Jun.11 15:36] |
| frumos, original, nelacrimogen, limpede de la cap la coada. Mare , mare bucurie mi-ai facut cu acest text. Sa nu te opresti. Finalul denota talent si pune-l te rog la proza. | |
| = Anni | Elena Marcu [13.Jun.11 12:15] |
| Anni, mare, mare bucurie mi-ai făcut tu, prețuiesc semnul tău. Îți mulțumesc pentru generozitate. (neesențial până la urmă unde e încadrat, personalele îmi dau mai mult confort totuși și le asum mai ușor.:) | |