| = vinovații nevinovați și cu rușine sănătoasă | Maran Corina [05.Dec.10 18:20] |
| Întotdeauna am crezut și incă mai cred că introducerea este partea cea mai dificila într-o scriere, indiferent cărui gen de literatură îi aparține. Transpunerea este perfecta! Numai un om care a pățit "rușinea" de a fi vinovat nevinovat ințelege căt se poate de bine prin ce trec acești oameni. E vorba de boală, de săracie, de sentimente de culpa care compenseaza firesc cu bucuria din comunitate, cu dorinta de a trai, cu hotarărea de a te întoarce printre cei așa zis "sănătoși"... În fiecare spital exista o anticamera a morții...Mă bucur ca nu s-a insistat pe ea. Aceasta povestire vine ca o rugaciune pentru un bolnav. Ați citit-o cuiva?! Eu aș face asta. Dupa rugaciunea de dimineață, acolo in spital. E balsam! | |
| = Frumos... | Miclăuș Silvestru [05.Dec.10 22:04] |
| la "schitul de pe stânci"(așa-l numesc eu, pentru mine)...! Atât de frumos descris, că aș fi în stare să cer a fi "tratat" ca "oaspete... cu boală cronică", așa, ca să nu mai plec de-acolo. Felicitări! Sunt totuși câteva "scăpări"... Nu le spun eu pe toate... să mai încapă și alțiii de mine!..."ca și cum n-ar mai vrut să plece"(fi);"De-aia ne simțim așa rau" (ă);"parcă, sa le ceară infirmierelor" (ă). Am citit cu plăcere... pe curând... că-ncepe să... picure! Mă duc... înăuntru! mult succes | |
| = Doamnei Maran Corina | Stancu Leliana [06.Dec.10 10:37] |
| Voiam de mult să scriu această poveste; de ce acum, în preajma sărbătorilor? Pentru că ei sunt acolo, singuri și izolați, chiar și de sărbători; iar serpentinele sunt tot mai greu de urcat, pe timp de iarnă. Vă mulțumesc pentru lectură și înțelegere și vă urez sărbători fericite! Violinne | |
| = Ehei… | Stancu Leliana [06.Dec.10 11:03] |
| Domnule Miclăuș Silvestru, când voi avea eu un nivel la care să pot posta multimedia, voi adăuga aici un film pe care l-am făcut pe acest munte frumos, și în care veți vedea pădurea, izvorul și cele câteva capre albe, cariera de piatră și prăpastia pe care plutește covorul de brazi, suspendat, și sanatoriul care chiar are formă de vapor… Dar nu veți voi să ajungeți acolo, nici măcar în vizită! Mai bine mai treceți pe-aici și vă mai povestesc eu uneori, și îmi mai semnalați și câteva greșeli, căci tare neatentă sunt! Vă mulțumesc, Sărbători fericite! Violinne | |
| = reverberații | rechesan gheorghe [06.Dec.10 13:57] |
| livrești dinspre Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, ceea ce nu e rău; portretele, destinele sunt altele, transpuse în alt cadru.Fraza de debut nu mi se pare prea izbutită: "Din șoseaua lungă și șerpuitoare, se vedea ca o pată de culoare pe colina muntelui îndepărtat. De ce te-apropiai, lua, cu adevărat, forma de vapor. " Cred că adecvat ar fi fost: Șoseaua lungă, șerpuitoare se zărea ca o linie colorată pe coasta(colina-i un deal deci nu colina muntelui).Pe măsură ce te apropiai, lua... Mai sunt și alte stîngăcii asemănătoare în exprimare, poate și portretele personajelor trebuiau desenate mai riguros, iar finalul e anemic, fără zvîc! Cred că puteți depăși aceste inerente obstacole pentru un amator și perfecționa stilul în nuvele mai ample. | |
| = Ce frumos | Stancu Leliana [06.Dec.10 19:53] |
| ați spus dumneavoastră, domnule Rechesan, doar că vă referiți la șosea, iar eu la “vapor”… Știu și regret că exprimarea mea mai lasă de dorit; în final, personajul meu se-ntoarce, cu greu, la viață… sigur că n-are și zvâc, eu sunt fericită că a ales să lupte. Sper însă, până la următoarea dumneavoastră vizită, să mai depășesc niște obstacole, cum bine sugerați. Vă mulțumesc și vă urez sărbători fericite, Violinne | |