| = "toate cuvintele /dau înapoi" | Alexandru Gheție [04.Dec.10 09:50] |
| firește că e un poem imposibil :) dar e o și o dragoste mare aceasta care a făcut toate cuvintele să dea înapoi... sincer și curgător. asemeni unui pârâiaș care abia își deschide drumul către... cunoaștere, să-i spun. pasărea care-și caută puii este o imagine clară, sugestivă. Iar pădurea mistuită pare un suport pentru renașterea aceea legendară. Ca un pui de speranță... :) alex | |
| = Ba, e posibil ! | Aurel Sibiceanu [04.Dec.10 15:13] |
| O poveste uluitoare de dragoste în șase versuri! Poate că acel "dau înapoi" nu e prea nimerit... Cum am început să pătrund în mintea ta, îmi dau seama că nu poți fi decât conștientă de bijuteriile pe care ni le arăți. Cu zgârcenie! | |
| = re: Alex & Aurel | Adriana Lisandru [04.Dec.10 19:44] |
| Alexandru, multumesc pentru perspectiva pe care ai deschis-o textului... si pentru ca ai gasit, in finalul lui, mai mult optimism decat a pus autorul :) Aurel, m-am gandit la remarca ta despre incipit si cred ca, totusi, locutiunea aceea verbala cuprinde foarte bine ce am vrut sa spun: ezitarea provocata de neincredera in propriile forte, o constientizare a limitelor, o anume neputinta...etc. as putea inlocui cu..."bat in retragere" dar parca-i prea cazon. si sper sa-mi ierti zgarcenia. :) multumesc pentru feed-back. | |