| = Marmura care rămâne deasupra | Călin Sămărghițan [02.Dec.10 22:26] |
| Prima strofă îmi pare construită pe modelul unui paradox grecesc, datorită acelor "ceasuri" desigur. Dacă pe ultimele creații ale autorului le-am perceput mai curând ca pe un soi de esee poetizante, aici în schimb, forma retorică a textului nu mai permite acest punct de vedere. Dialogul, în care unul dintre parteneri este absent (deci nu e monolog, deși ultima strofă ar putea fi văzută și ca un răspuns al celui de-al doilea), păstrează minuțiozitatea unei demonstrații algebrice, de aici poate impresia de artificiu logic și infuzie a rațiunii peste sentiment. | |