| = descriere superba a starii de ananghie | Alexandru Florin [30.Nov.10 06:50] |
| prima strofa : omul cu probleme existentiale si denaturarea lui in timp a doua strofa : stadiul in care se regaseste omul in prezent si anume fara sperantza a treia strofa : apogeul de suferinta in care omul blestema si Faptura care l-a facut a patra strofa : sperantza unui viitor mai bun Poezia este o descriere superba a "starii de ananghie" in care omul contemporan se afla datorita superficialitatii de care este inconjurat. Oamenii de azi sunt niste roboti care tac si fac ce li se spune fara sa auda chemarea esentei. Acest lucru duce la maxima denaturare a trupului uman creat dupa chipul si asemanarea lui Dumenzeu conform Bibliei, el devenind din "tarana din pamant cu suflare de viatza" in "piatra cioplita-n scarba".De aici se mai intelege: omul uraste ca s-a nascut, are traume ca parintii lui nu i-au oferit dragosta parinteasca.Totusi in interior omul are un adapost care pentru fiecare este sufletul sau. Aici il gasim datorita suferintzei extreme sentiment care umple tot interiorul "adapostului" nelasand loc sa se nasca si altele pe langa el. Toata aceasta suferintza se elibereaza printr-o explozie de cuvinte rele adresate divinitatii care lasa loc unei sperante. Aceasta sperantza este creata prin faptul ca explozia a eliberat constiinta omului si ii permite sa vada starea amara a celor din jur. | |