| = "nu am hărnicia lui sepuelveda" | Alexandru Gheție [29.Nov.10 22:56] |
| foarte frumoasă în context comparația - "ca la scheletul unui lup în care inima refuză putrezirea"... este o artă poetică cu un discurs direct, cu nerv, dintr-o suflare: "dacă pe unii îi inspiră luna sau ploaia iarba sau frunzele mie doar sub ciutura fântânilor îmi vine să fluier" - practic o spunere, o încercare de des-cifrare a mesajelor vieții/ creației. Chiar dacă autorul pare ferm, convins, chiar dacă tonul e unul grav, sigur - se seimte o oarecare incertitudine în ceea ce privește receptarea actului poetic. Dar asta e o altă discuție, ideea e că aici se spunde tare bine, textul respiră. - eu unul aș renunța la paranteza rotundă și nu aș scrie cu litere mari viața e singura metaforă. Pentru că cititorul își aruncă privirea acolo în primul rând. Și poezia are multe versuri care ar trebui accentuate, dincolo de acela :). alex | |
| = . | Vasile Munteanu [30.Nov.10 06:32] |
mulțumesc, Alex, pentru preumblarea printre cuvinte; despre majuscule înclin să îți dau dreptate; dar, cred eu, în viață e la fel - fiecare cuvânt are importanța lui; cu toate acestea, omul își aruncă privirea cu mai multă așteptare doar către un număr restrâns dintre acestea: adevăr, fericire, dumnezeu (pentru puritanii academici: l-am scris cu literă mică, aici, fiind doar un concept)... | |