| = câteva opinii | Laurențiu Orășanu [10.Dec.18 14:27] |
| 1. Criticile la "Ecouri" (că e criptic - și eu am spus acolo că fiecare înțelege ce vrea, că nu dă nume - cam dă, inclusiv declarația de fidelitate necondiționată a lui Dan Norea către președinte) ar fi trebuit postate sub textul lui Nae Bunduri. Trecem peste asta. Avantajul ar fi că ne înscriem sub genericul Polemică. Am mai spus, nu insist, că ne roade mai mult haina decât cămașa (adică vrem să facem ordine în lume, dar în țărișoara noastră e vraiște - vorbesc de Agonia epigramatică) 2. Regulamentul sau Statutul UER. Că unii (ca GPI, ca Norea, ca mine) nu-l cunoaștem, asta nu ne împiedică să recunoaștem că există abateri de le REGULILE DE BUN SIMȚ, unele semnalate de Nae Bunduri (citez aici faptul că, prin contrast, președintele de dinainte nu accepta premii de excelență). Trebuie să scrie undeva că acest lucru e interzis? Eu cred că nu. 3. Uniunea Umoriștilor Ar fi bine să existe așa ceva. Mie nu mi s-a părut că președintele UER e contra. La Vișeu (Norea - invitat), Vaslui, Galați (Norea - invitat) poate și în alte părți - rog să fiu corectat de colegi dacă am încurcat locurile - dl Corbu a expus cele reluate aici de Dan Norea. Le-a expus ca pe o situație de fapt. De drept, dacă acea Uniune veche nu a fost desființată, ar trebui activată. Altfel, numele nu poate fi folosit. Nu ăsta ar fi obstacolul principal. Obstacolul principal, ca în orice, e inacțiunea. Până nu încerci, nu știi dacă reușești. Concluzia lui Dan Norea "Deocamdată, nu se dorește acest lucru la nivelul conducerii UER." e cel puțin discutabilă. Nu cred că dl Corbu a spus la Chișinău altceva decât a spus cu o lună în urmă. Probabil a vrut să-și arate paternitatea ideii. Chișinăul n-a lansat o idee nouă. Dacă greșesc, rog să fiu corectat de colegi. Blamul e pe TOT umorul, nu numai pe epigramă. Deși umorul i-a dat pe Mark Twain, pe Caragiale, pe Anton Pann, etc., e greu de spart frontul pe cote inferioare. Terenul e minat, nemaivorbind de sârma ghimpată. Cenaclurile sunt tolerante, se poate citi umor în ele, oricare ar fi genul (nu numai epigramă). N-o să fii interzis de UER dacă se citește acolo, la CUC, altceva decât epigrama. Problema ridicată e, așadar, falsă. Dar când vorbim de publicații, Epigrama nu publică proză scurtă (umoristică), publică (recent) doar puțină poezie umoristică. O revistă a umoriștilor (corespunzătoare Uniunii Umoriștilor) ar fi necesară (ceva gen Urzica, și hulită, dar și citită într-o epocă nu chiar propice umorului, atunci când totul se putea "interpreta"). Personal nu cred că Uniunea Umorștilor ar trebui să includă și pe caricaturiști. Epigramiștii, fabuliștii, prozatorii, etc. care practică umorul țin de literatură. Caricaturiștii - de artele grafice. Argumente: public diferit, concursuri de umor care nu au ca obiect ȘI caricatura (deși ajung, involuntar, caricaturi de concursuri). Mă rog, nu asta e important: alianța ar întări o astfel de Uniune, s-ar putea concepe o structură bi-camerală în interiorul ei. Dacă se merge pe integrarea caricaturiștilor, o revista a Uniunii Umorștilor ar beneficia de aportul lor. Calimero | |
| = Re: câteva opinii | Dan Norea [24.Nov.10 08:24] |
| 1-2 Recunosc, e vina mea că n-am evidențiat în mod explicit legătura între cele două părți (replica la "Ecourile" lui Bunduri și propunerea cu Uniunea Umoriștilor): păi dacă se înființează/ activează o uniune a umoriștilor, se reglează de la sine și problema cu statutul. Care mie mi se pare esențială. Cu reguli de bun simț nu se poate conduce nici măcar o asociație de locatari, cu atât mai puțin o uniune de creație. În particular, chestia cu "declarația de fidelitate necondiționată a lui Dan Norea către președinte" mi se pare o șopârlă. Cine citește atent textul își dă seama de ce. 3. Nu știam că la Vișeu și la Vaslui (n-am fost la niciunul din cele două festivaluri) a mai fost ridicată problema unei uniuni a umoriștilor. La Galați am fost și nu țin minte să fi existat dezbateri pe această temă. Dar din faptul că problema a mai fost ridicată, rezultă că este stringentă și că, mai devreme sau mai târziu, va trebui făcut ceva în acest sens. Fraza "Deocamdată, nu se dorește acest lucru la nivelul conducerii UER" nu spune că domnul Corbu este împotriva ideii, ci că se complace în situația actuală, nu face și (după impresia mea) nu va face nimic în această direcție. Îmi doresc să mă contrazică. Între blamul pe umor și blamul pe epigramă este o diferență esențială: cel pe umor plutește în aer, dar nu are nimeni curajul să-l puncteze oficial. Blamul pe epigramă este țintit și explicit. Legătura UER cu cenaclurile de umor nu e o problemă falsă, ci este cât se poate de importantă. În acest moment nu există o relație de subordonare de niciun fel, ca atare UER nu poate impune nimic - un calendar al festivalurilor, un regulament unic al concursurilor, raportări ale cenaclurilor pentru a fi centralizate... În privința caricaturiștilor, ai dreptate. Dar nu uita că mai degrabă noi avem nevoie de ei decât invers. Știi ce bine ne prinde că avem un caricaturist (Leonte Năstase) în CUC ? | |
| = dintr-un foc | Laurențiu Orășanu [10.Dec.18 14:27] |
| Ca moderator al polemicii, ar fi bine să aștepți și alte păreri. Nu mai spun că e regulamentar să răspunzi la mai multe commuri dintr-un foc. Fraza aceea spune exact cum se citește: "Deocamdată, nu se dorește acest lucru la nivelul conducerii UER." La nivel declarativ, eu am văzut altceva la dl Corbu în câteva rânduri (scuze, am confundat Vișeul, n-ai fost acolo). Și, probabil, a spus-o mai demult, înainte de a-l auzi eu. Că regretă că nu avem UUR. Interpretarea adăugată e... adăugată. Și adăugarea o găsesc mai motivată, chiar dacă o pui ca impresie: suficiente motive (uite unul: nu toți cântă la mai multe instrumente, deci nu toți uer-iștii s-ar pune sub tutela UUR sau, cel mult, le-ar fi indiferent). Fugi în chestia că bunul simț nu conduce o țară, sau o scară de bloc. Am zis eu asta? Am zis că nu e necesar statutul (cerut de voi) pentru a judeca lucruri de bun simț ... încălcat ici și colo. Bag șopârle când e cazul, aici am spus direct. Învață-ne să citim declarația, în condițiile în care scrii: "Cu riscul de a fi catalogat drept docil, comod, laș, interesat, lipsit de principii, excesiv de tolerant." Ți-ai asumat riscul să nu judeci fără Statut. Deci era un risc, puteam să citim ȘI cum am citit eu: care-i problema? Șopârlă sau ne-șopârlă, consideri Diplomele de excelență normale ?(bazat pe bunul simț, că Statut nu cunoaștem). Ai vreun motiv să DA? Calimero | |
| = Ecouri la "ecouri" | nicolae bunduri [24.Nov.10 13:39] |
| Stimate Domnule Dan NOREA, Voi încerca să răspund punctual observațiilor Dumneavoastră. Fără să ridic nivelul polemicii, vreau doar să vin cu unele argumente în sprijinul celor afirmate de mine. În măsura în care pot fi mai explicit. Poate am fost ceva mai confuz în exprimare dar criptic e cam mult spus. Dovadă că toți cei care au comentat, au înțeles și despre ce și despre cine e vorba. Am zis...punctual deci: 1. Nic Petrescu a fost și este unul dintre epigramiștii valoroși din România, care alături de Mircea DINESCU, I.I. Bencei, C Tudorache etc. a luptat împotriva corupției de orice fel în epigramă. De ce a fost marginalizat, de ce a fost nevoit să se retragă ? Păi, vă spun acum. În primul rând a spus mereu adevărul în față, lucru care nu a convenit team-ului vizat. În al doilea, nu a avut posibilitatea să organizeze festivaluri la Pitești, mai tot timpul fiind singurul epigramist de acolo deci, implicit, nu a putut să „ofere” premii spre a le primi înapoi sau premii de excelență sau de „șefie” sau de care vreți. Un caz similar este Moleșag (alt talent) de la Tulcea. 2. Apropo de bârfele „pe la colțuri” și în camere de hotel la festivaluri. Vă citez:„...Ei bine, în particular nu mă simt vizat pentru că, deși în ultimii doi ani am participat la multe festivaluri, nu l-am bârfit niciodată pe domnul George Corbu și nici n-am asistat la asemenea bârfe...”(încheiat citatul). Domnule Norea, hai să nu fim naivi! Credeți că cei în cauză ar face așa ceva de față cu un proaspăt coleg, oricât de talentat ar fi? Și mai ales cu o prezență de om serios cum sunteți Dumneavoastră. Eu știu că în spatele unei fizionomii de om sobru se ascunde un mare mucalit dar unii neagoniști nu au de unde să știe. Deci, bărfele se fac cu o oarecare grijă. 3. Am ajuns și la subiectul principal statutul UER . Vă citez: „...Și ajung la subiectul principal, pe care Nelu Gârda l-a scos la iveală, dar Nae Bunduri inițial l-a luat în derâdere: UER are un statut? Adică i se pot reproșa domnului George Corbu, cu statutul în mână, încălcări ale unor paragrafe? Este veșnicul subiect, pentru care am mai avut până acum nenumărate discuții și pe site și în particular. Nu acuzi ceva sau pe cineva în numele unor principii, ci în baza unor paragrafe de lege. Dacă nu e bună legea, lupți mai întâi pentru schimbarea ei.Se pare că, în acest moment, statutul nu e public. Ei bine, oricine are o nemulțumire, în loc să îi reproșeze una și alta președintelui UER, mai bine i-ar cere să facă public statutul. Cine trebuie să facă asta? Membrii vechi ai UER, cei care au apucat epoca Mircea Trifu și pot face comparație…”(încheiat citatul). Aici vă întreb următoarele: Dacă UER nu avea un statut, de ce Președintele nu a convocat o adunare generală spre a fi elaborat? Nu era datoria lui? Trebuia ca membrii vechi “să tragă” de Președinte să scoată de la naftalină statutul (în cazul în care exista) să-l facă public de câte ori e nevoie, să citeze paragrafe când constată că cineva îl încalcă, să propună modificări în cazul în care e nevoie? Dumneavoastră spuneți (și aici chiar vă contraziceți) că au fost NENUMÃRATE (termenul Dv) discuții pe site și în particular pe “veșnicul” subiect. Păi dacă e veșnică enigma, cine poartă vina? Vechii epigramiști sau cel cu legea în mână? Hai să spun că nu îl știu eu sau nu știu de existența lui. Dar văd că nici alți epigramiști chiar din capitală nu stiu nimic privind această problemă. Citez iar”… președintelui UER, mai bine i-ar cere să facă public statutul…” Încheiat citatul. Adică trebuie să-i spună cineva un lucru pe care în modul cel mai firesc ar trebui să-l facă ? tocmai spuseseți că e veșnicul subiect purtat în nenumăratele discuții. În textul meu intitulat “Ecouri” am înșirat o serie de probleme de bun șimț (părerea mea) care ar trebui respectate de un conducător de club, text în care nu am adus noutăți sau idei ieșite din comun. Spuneți-mi, vă rog, care idee vi se pare deplasată!? Care idee nu vi se pare corectă și firesc să facă parte dintr-un statut!? Faptul că Dumneavoastră ați descoperit doar lucrurile frumoase, până acum, nu înseamnă că totul merge bine Pe viitor vă propun o dicuție în particular în care să vedem numai în roz. Până atunci...Sărbători fericite! ---n. bun | |
| = Calimero, | nicolae bunduri [24.Nov.10 14:40] |
| Pe scurt. Tu zici: "...Am mai spus, nu insist, că ne roade mai mult haina decât cămașa..." Eu zic: - Peștele de la cap se-mpute!" În rest suntem cam pe aceeași lungime de undă -n bun | |
| = Re: Calimero, Nae Bunduri | Dan Norea [24.Nov.10 14:45] |
| Mai întâi, pentru amândoi: când am postat textul, nu l-am încadrat la "Polemică" ci la "Evenimente". Asta pentru că, după mine, punctul cel mai important din text este propunerea de înființare a UUR, pe care am considerat-o un eveniment. Un editor a schimbat încadrarea și nu protestez, pentru că în mod sigur, editorii se pricep mai bine deât mine la încadrarea unui text. Calimero, nu cred că autorul unui text cu încadrarea "Polemică" poate fi asimilat cu un moderator care, prin definiție, trebuie să rămână neutru. În condițiile astea, fraza "Nu mai spun că e regulamentar să răspunzi la mai multe commuri dintr-un foc", care pare un reproș sau o recomandare, n-are ce căuta - în acel moment nu aveam decât un comentariu. Dacă ție ți se pare că fraza "Până nu am informații, mă abțin de la critici" poate duce la concluzia "fidelitate necondiționată", cum numești chestia asta? Mai ales într-o pagină în care nu se poate spune că îl mângâi pe creștet pe domnul Corbu. Nae, deși m-ai luat cu "Domnule", sper că rămânem prieteni în continuare. Îmi place tonul tău ponderat, deși pari nemulțumit de concluziile mele. Bun, mai întâi să lămurim o problemă minoră: acele "nenumărate discuții" pe care le-am invocat (și pe care tu le citezi) nu se refereau la subiectul UER, ci la modul de aplicare a unui regulament - să se respecte spiritul sau litera legii? Concret, cele mai frecvente contraziceri le-am avut cu Laurențiu Orășanu (pe care îl cunosc de peste 40 ani, pe care îl respect, dar îmi permit să am alte opinii), plecând de la concursurile organizate pe site-rile literare. Părerea mea este că într-o țară în care o frază din constituție (președintele desemnează premierul) stârnește nenumărate furtuni, inclusiv o criză politică de durată, legile trebuie să fie cristal. Și noi trebuie să le modificăm până dispare orice ambiguitate. Revin. Dacă citești printre rânduri, ce trebuie să înțelegi: - metoda de a reproșa ceva unui conducător, plecând de la principii sau de la bun simț, nu e cea mai bună cale; nu pentru că reproșurile ar fi sau nu deplasate, ci pentru că rămân practic fără rezultat; - dacă legea (în cazul nostru statutul) lipsește, singura metodă este ca, la unul din festivaluri (că altfel văd că nu ne întâlnim), membrii vechi, cu autoritate și experiență, să ceară publicarea sau, după caz, rescrierea unui nou statut; aici suferă însăși structura UER, care nu are filiale/ sucursale, ci numai câteva sute de membri; nu-i poți chema pe toți să voteze, iar reprezentanții cenaclurilor nu au dreptul să voteze în numele colegilor, pentru că cenaclurile nu fac parte oficial din structura UER; - în noul context (presupunând că se va realiza înființarea uniunii umoriștilor), problemele se rezolvă de la sine - o uniune nouă va avea un statut nou. Te rog să mai citești o dată textul, folosind cheia pe care ți-am dat-o. Sper să mai discutăm până la Crăciun, așa că deocamdată nu vin cu urări de sărbători. | |
| = Uniunea Umoristilor Români, | nicolae bunduri [24.Nov.10 15:09] |
| Faptul că pe lângă epigramă, în UER se scrie și alt fel de umor, în versuri sau proză, este cât se poate de evident, și binențeles benefic atâta vreme cât este de calitate. Și se pare că nu ducem lipsă de așa ceva odată cu noile apariții de talente și mai ales din categoria sexului frumos. La acest capitol chiar se vede o creștere comparativ cu perioadele anterioare. Ar fi ideal să putem extinde aria de activitate fiindcă "avem cu ce" dar...dar...există un mare dar. Numind uniunea ca fiind a umoriștilor ROMÂNI ar însemna să intrăm în aceeași oală cu cei de la "Vacanța Mare", "La bloc" "Trăsniți în Nato" , Doru Octavian Dumitru etc. care se prostituează pe ecran. Cei enumerați îmi fac mai mult greață decât stare de bună dispoziție. Despre caricaturiști nici nu poate fi vorba. Ei au statutul lor și mai ales profesioniștii. Cred că nici ei nu ar fi de acord și nici nu e nevoie. Ne putem întâlni la festivaluri cu mare plăcere, ca și până acum, fără să avem statut comun. Dacă ne-am denumi " de epigramă și umor" am face o distincție între umor și epigramă deci, am da de înțeles că epigrama e una și umorul alta. Cred că ideea e excelentă dar trebuie găsită o titulatură în care să nu ne pierdem autonomia și în același timp să se scoată în evidență toată aria noastră literară. Să ne mai gândim ! -n bun | |
| = Nae, ai perfectă dreptate | Dan Norea [24.Nov.10 16:49] |
| ...când zici că lumea ne-ar putea confunda cu alde "Vacanța Mare". Dar pericolul mi se pare mai mult teoretic. Uniunea condusă de Valentin Silvestru s-a numit Asociația Umoriștilor din România. Câteva cenacluri se numesc Clubul/ Cenaclul Umoriștilor... (constănțeni, sibieni...). În niciunul din cazuri nu a apărut vreo confuzie. Și cu restul ai dreptate - "umor și epigramă" ar fi pe jumătate un pleonasm. Caricaturiștii probabil n-ar fi de acord să renunțe la Uniunea lor și să se subordoneze alteia. Titulatura e importantă, ai dreptate. Dar mai important decât asta este faptul că se cristalizează ideea transformării UER într-o uniune de umoriști. | |
| = Dane, | nicolae bunduri [24.Nov.10 17:22] |
| În cazul lui Valentin Silvestru era vorba de o Asociație, diferită de o Uniune chiar dacă etimologic ar fi cam același lucru. Dintotdeauna asociațiile în astfel de situații s-au subordonat uniunilor. Vezi Asociația Scriitorilor din Brasov(de ex), vizavi de Uniunea Scriitorilor din România. În cazul cluburilor/cenaclurilor județene, localizarea e cu atât mai clară deci nu se includ cei din afară chiar și cu riscul de a apărea dispute intrinsece în respectivul județ, dar care se rezolvă pe plan local. Apoi, Valentin Silvestru era prea mare ca să se trezească cineva să-i reproșeze ceva, ba mai mult, el cam domina la vremea lui (cam de prin 1958 când a început și până a murit)cam toate zonele umoristice scrise ori prezentate pe scenă.Dar cu titlul Uniunea Umoristilor din România am cam monopoliza totul fără să lăsăm uși deschise altora, care au și ei orgoliul lor chiar daă sunt din jalnica "vacanță mare" și ar fi gata să ne conteste în cazul în care vom fi înregistrați legal. Este adevărat că nici noi nu am vrea să ne amestecăm cu ei dar cu astfel de titlu am cuprinde tot ce este umor în România. Și ar fi culmea să căpătăm reproșuri de la unii ca ei. Oricum, e o problemă care se poate rezolva. Altele își găsesc mai greu soluții. Vom mai vedea. | |