| = . | alexandru moga [07.Nov.10 07:28] |
| daca aplicam principiul "niciodată nu trebuie să judecăm un om în mod unilateral" asa cum spuneti cu iz de axioma haideti sa aplicam acelasi principiu si lui hitler sa nu-l judecam unilateral doar prin prisma crimelor facute ci si a lucrurilor bune ca de exemplu: - infrastructura germaniei - micsorarea somajului - cresterea economica spectaculoasa - crearea unei armate care nu a avut egal in istoria omenirii apoi ca lider si conducator al armatei: - victoria obtinuta impotriva frantei in cateva saptamani (in primul razboi mondial s-au chinuit 4 ani si n-au reusit sa ajunga la paris) - operatiunea barbarosa un front deschis de la baltica la marea neagra - dupa trei saptamani armatele germane erau la 5 km de moscova haideti sa folosim aceeasi moneda acelasi principiu pe care l-ati enuntat la inceput; sa fim obiectivi si sa judecam o personalitate cu bune si cu rele asa cum a fost vi se pare ca personala scrisa mai sus respecta principiul pe care il declarati la inceputul eseului? "Am învățat cîndva, demult, o lecție de viață extrem de importantă. Atît de importantă încît n-am uitat nici o clipă s-o predau tuturor generațiilor de elevi care mi-au trecut de-atunci prin mînă. Învățătura acelei lecții, pe care am primit-o ca pe o revelație, într-o singură noapte, era că niciodată nu trebuie să judecăm un om în mod unilateral. Doar prin prisma unor slăbiciuni omenești. Doar prin prisma unor fapte ocazionale, trecătoare, fie ele și reprobabile. Doar prin prisma înfățișării, care poate fi antipatică. Sau a limbii, care poate fi un pic mai ascuțită. Doar prin prisma invidiei ori meschinăriei noastre. Doar prin prisma unor clișee vehiculate de tot felul de detractori. Sau pur și simplu prin prisma ignoranței noastre, ca să mă exprim eufemistic." mie mi se pare ca nu eseul scris este un imn de slava inchinat lui adrian paunescu si nu o descriere obiectiva reala a omului cu bune si cu rele | |
| = tovarăși | cristian catalinoiu [07.Nov.10 08:05] |
| răzmerița pornită de d-voastră împotriva "corului jalnic al detractorilor" "marelui dispărut" amintește puțin de jurnalistica înfierătoare a anilor luminos petrecuți sub comunism. regret, dar anumite stereotipii verbale păstrate de demult ("oamenii simpli, muncitori și țărani" - mmm, ce "dulce" amintire a puterii proletare), dulcea imagine a unui ceaușescu polivalent în bine și, evident, latura extrem-pozitivă a maestrului, care singur recunoștea, la întrunirea nocturnă pe care se pare că a întreținut-o aproape de unul singur, toate binefacerile pe care le făcuse, toată această vituperare a celor care nu-i pot recunoaște (doar) meritele descalifică, în opinia mea, personalitatea (în ansamblu) celui care a fost poetul, omul politic și creatorul cenaclului "flacăra", adrian păunescu. | |
| = . | Costin Tanasescu [07.Nov.10 12:49] |
| Dar cine suntem noi să-l judecăm pe Adrian Păunescu?... | |
| = alexandru moga | Grig Salvan [07.Nov.10 12:23] |
| citind comentariul dvs. am rămas cîteva minute interzis. Nu-mi venea să cred că un om matur și un om cu pretenții de cultură poate merge pînă acolo încît să compare cu Hitler (sau cu orice alt criminal notoriu din istorie) un poet umanist prin excelență și un om de cultură notoriu. Comparația cu Hitler și folosirea cuvîntului "crime" vă descalifică pentru orice discuție pertinentă în acest caz. În primul moment am considerat că acest com nici nu merită un răspuns... dar nu m-am putu abține. Prea venea ca "nuca în perete". Eu nu am intenționat nici o clipă să prezint omul "cu bune și cu rele", am vrut doar să arăt o "față umană" descoperită de mine. "Fața inumană", aceea de "criminal", rămîne în sarcina dvs. s-o prezentați. | |
| = Elitismul, boala culturii postrevoluționare | Grig Salvan [07.Nov.10 13:21] |
| Comentariul dvs.,d-le Catalinoiu, arată că sînteți "atins" de acest morb. Vă irită anumite cuvinte și sintagme de sorginte "proletară"? Aflați, d-le, că "oamenii simpli, muncitori și tărani" există și azi chiar dacă elita politică și culturală îi disprețuiește profund. Și nimeni nu a inventat încă alte nume pentru ei, deocamdată. Sigur, se vorbește, cu superioară compasiune, de "clasa de jos" sau "cei defavorizați". Iar "dulcea imagine a unui ceaușescu polivalent în bine" arată că luați din text doar jumătăți. Eu am spus - și o analiză istorică obiectivă va arăta aceasta - că "A fost o personalitate politică fascinantă sub multe aspecte, în pofida lipsurilor, limitelor și defectelor lui." Deci, iată. Vorbeam de lipsuri, limite și defecte! repet ce am spus și d-lui Moga: Nu am vrut să fac o "monografie" a lui A. Păunescu obiectivă, științifică, complexă. Este prin excelență o viziune subiectivă. De aceea am postat textul la "Personale". Textul nu e un eseu nici un "imn de slavă" cum spune d-l Moga, ci doar o rememorare a unui moment de viață în care ai o revelație asupra unei "fațete" a unui om. Și vrei s-o împărtășești și celor care n-o cunosc și vorbesc în necunoștință de cauză și în deplină ignoranță. Atît am crezut că merită să fac pentru acest om la plecarea lui dintre noi. Iar "întîlnirea nocturnă" n-a fost doar un monolog, cum insinuați. Atîta doar că invitatul avea mult mai multe să ne spună nouă decît aveam noi să-i spunem lui, de aceea n-am înțeles ironia. | |
| = ... | Anni- Lorei Mainka [07.Nov.10 13:19] |
| textul-jurnal aminteste bine de fisurile vietii din tara, si cam toti citim agonia ptr ca dorim sa stim cum a fost la altii, cum este in alt colt al tarii.... ma bucur ca ati amintit ca mai exista muncitori si tarani, chiar si oameni simpli mai exista, nu suntem toti artisti, manageri si it-experts | |
| = Viața noastră... | Grig Salvan [07.Nov.10 14:34] |
| ...n-a fost doar cenușie. Mulțumesc, Anni-Lorei, de vizită și comentariu. Am vrut să arăt că în pofida cenușiului provocat de o anumită fataliate istorică au fost și oameni cu o personalitate puternică și pitorească, oameni care au colorat și îmbogățit orizontul nostru de atunci. Sînt nostalgic? Da. În modul cel mai firesc cu putință. A fost tinerețea noastră. Grea. Dar n-am murit nici de foame nici de frig cum îi minte propaganda furibundă pe copiii și tinerii de azi. Și cum realmente se întîmplă azi cînd moartea de foame și de frig e un fapt cotidian pe care nimeni nu-l mai bagă în seamă!! Nu sînt un apologet al trecutului dar nu pot minți că a fost totul doar negru. Au fost aspecte fatalmente dificile și urîte, a fost și mizerie materială și umană ca întotdeauna și ca peste tot în lume ...dar nu mai multă ca azi!!!! iar de oamenii simpli mă doare. Sînt copil de muncitori și țărani și sînt mîndru de aceasta. Trăiesc în mijlocul lor și le cunosc și "bucuria și-amarul" și faptul că sînt ignorați și abandonați mai rău ca în vremurile apuse! | |
| = pis | serban georgescu? [07.Nov.10 16:32] |
| O minune pe care nu o intelegem bine nici acum: Adrian Paunescu reusea sa stranga pe stadioane zeci de mii de oameni unde se canta, se recita SI ALTCEVA decat propaganda comunista In vremea lui Ceausescu se striga LIBERTATE pe stadioane, se canta despre gibonii puterii! Se canta despre dreptul la opinia personala a individului! De aceea mi se pare ca traiesc intr-o realitate paralela atunci cand ii aud pe abulicii care se lamenteaza ca in aceasta tara, in vremea comunismului, nu a existat PRILEJUL sau SCANTEIA unei revolutii autentice! Si asta cu mult inainte de 1989! Ca, vezi doamne, regimul era atat de diabolic, atat de al dracului de machiavelic incat nici pis nu puteai sa zici Ba puteai daca aveai cu ce! | |
| = "dacă aveai cu ce"! | Grig Salvan [07.Nov.10 20:49] |
| Se pare că ați punctul pe i, d-le. Întradevăr, dacă aveai ceva adevărat și valoros și curaj suficient de a ieși în față nimeni nu te împiedica la aceasta. Pe "greii" autentici sistemul nu i-a blocat în arena socială și culturală. Evident nu mă refer la prima fază a comunismului, cea dură, cominternistă. Atunci regimul era extrem de restrictiv și opresiv. Dar în faza binecunoscută de noi cei de vîrstă mijlocie, aceea a socialismului liberal, numeni nu a împiedicat actul cultural de valoare. Nimeni nu a împiedicat marele roman românesc, pe Breban, pe Buzura și mai cu seamă pe Marin Preda și mulți alți romancieri de valoare. Nimeni n-a împiedicat pe Marin Sorescu, pe Cezar Ivănescu, pe Nichita Stănescu, pe Ioan Alexandru și pe mulți alți poeți de toate orientările și calibrele. Nimeni nu a împiedicat fenomenul literar "optzecist". Nimeni nu a împiedicat marii eseiști, pe un Octavian Paler, spre exemplu, cooptat ani la rînd în conducerea superioară de partid. Nimeni nu a împiedicat marea muzică, marea sculptură, marea pictură. A fost împiedicată arta cu tentă obscenă, prin lege. Dar acesta ar fi un lucru bun și azi, în lipsa cenzurii proprii a unor autori. Toți cîrcotașii au invocat cenzura comunistă că nu si-au putut publica "operele capitale". Ceea ce s-a dovedit cel mai mare bluf și cea mai mare gogoașă după revoluție cînd marile opere de sertar "interzise" n-au mai ieșit la iveală! Pentru simplul motiv că ele nici nu existau! | |
| = olieielu | cristian catalinoiu [10.Nov.10 06:52] |
| vedeti d-voastra, tocmai de aceea m-am referit la (strict) "oameni simpli, muncitori si tarani", pentru a atrage atentia asupra unui limbaj sablonard al acxelor vremuri ("limba de lemn", cum era pe atunci denumita). nu este un atac la adresa oamenilor simpli (in categoria carora intru si eu), pur si simplu consider ca "oameni simpliu" e de ajuns, nu trebuie sa-i categorisim pe cei simpli pentru a-i deosebi de cei ne-simpli. dar atrageam atentia asupra limbajului fiindca el este, pe alocuri, cel folosit (de catre regim, indeosebi - si reepet, ma refer doar la anumite sintagme) inainte de 1989, ceea ce releva nostalgia la care va referiti, dar dintr-o perrspectiva care mi se pare periculoasa, cea a negarii tarelor de atunci, pentru a ne raporta doar la implinirile marete ale epocii. si eu am prins 16 ani si ceva de comunism, nu sunteti singurul, nici eu nu am murit de foame si de frig, uitati ca am supravietuit pentru a polemiza acum cu dumneavoastră, dar nu pot uita cozile la care imi pierdeam zilnic ore intregi, nu pot uita cum mama facea mancare la miezul noptii, ca ziua flacara de gaz "nu avea presiune", nu pot uita cele doua ore de program zilnic tv in care nu vedeam decat osanalele adresate multiubitului si stimatului prin aceleasi vesnice "cantece patriotice, revolutionare"...pana la urma, d-voastra ati atras atentia asupra laturii umane a recent raposatului, eu am incercat sa atrag atentia ca mai exista si o alta realitate, mai putin umana, a sa si a epocii pe care, vreti nu vreti, a (si) deservit-o din belsug. nu minimalizez astfel energiile pe care le descatusa in randurile tinerilor, entuziasmul pe care-l degaja in randurile lor, faptul ca a ajutat la lansarea atator artisti (cantareti indeosebi). dar nu pot nega uratul de dragul accentuarii frumosului. iar chestia cu hitler nu cred ca nu ati inteles-o. dl moga atragea atentia ca, daca reducem o personalitate doar la partea ei pozitiva, cand si actiunile ei. sa zicem, negative, au avut destule efecte nedorite, riscam sa nu observam ca acea personalitate poate face si rau (la fel si hitler, care a pornit de la bune intentii pentru poporul sau, ajungand ca pe acelasi popor sa-l decimeze si sa-l faca urat de o lume intreaga). in fine, ideea este ca, la fel cum d-voastra cedeti un lucru pozitiv, altii pot vedea si partile mai putin dorite ale aceluiasi lucru. nu pentru ca se cred superiori sau ca nu vor sa recunoasca realitatea, ci pentru ca asta e, putem avea opinii diferite asupra (aparent) aceleiasi realitati. | |
| = erata | cristian catalinoiu [10.Nov.10 07:23] |
| acelor, simpli, repet | |
| = D-le Cristian Catalinoiu | Grig Salvan [10.Nov.10 22:59] |
| Acum , cînd "momentul și monumentul Adrian Păunescu" s-a mai "răcit", putem discuta mai calm și mai metodic. 1). În primul rînd îmi cer scuze că oricît m-am căznit n-am reușit să pricep "sensul" onomatopeei din titlul comentariului dvs. Oare ce vrea să însemne "concluzia-rezumat" a comentariului dvs.? 2). Eu nu am interpretat critica dvs. ca un atac la adresa oamenilor simpli, nici o clipă nu m-am gîndit că ați avea o undă de dispreț ori măcar atitudine condescendentă față de acești oameni. V-am spus doar că pentru ei încă nu s-au inventat ale denominații. Tatăl meu rămîne tot "muncitor" și mama tot "țărancă" în pofida "marilor schimbări" postdecembriste. Înțeleg ce ați vrut să spuneți, anume că aceste cuvinte s-au demonetizat, s-au uzat prin modul în care au fost uzitate. Așa e. Dar rămîn în vigoare și acoperă o realitate. Ca și cuvîntul "tovarăș", cuvînt frumos în sine și pe care nimeni nu-l poate interzice nici azi cînd "oamenii simpli" îl folosesc adesea fără conotația ideologică de pe vremuri. Ca și "camarad" sau "frate" în pofida unei încărcături "de tristă amintire" adăugată de legionari. 3). Insinuați că neg tarele acelei societăți, că văd doar "împlinirile mărețe ale epocii" (citez:"... ceea ce releva nostalgia la care va referiti, dar dintr-o perrspectiva care mi se pare periculoasa, cea a negarii tarelor de atunci, pentru a ne raporta doar la implinirile mărețe al epocii..."). Ori iată ce scriam doar cu cîteva rînduri mai sus : " Nu sînt un apologet al trecutului dar nu pot minți că a fost totul doar negru. Au fost aspecte fatalmente dificile și urîte, a fost și mizerie materială și umană ca întotdeauna și ca peste tot în lume ...dar nu mai multă ca azi!!!!". Am trăit un timp egal în ambele societăți, lucid și fără părtinire pentru că n-am avut privilegii în nici una dintre ele. Nici eu n-am uitat o clipă "relele" din vechiul regim. Dar pentru o parte consistentă a societății, inclusiv pentru dascălii în rîndul cărora mă înscriu, "răul" a devenit "mai rău" sub aspect material. În școli sînt mult mai mulți copii flămînzi și cu situații precare acasă decît înainte. A crescut îngrijorător absenteismul și abandonul școlar din motive de mizerie. A crescut analfabetismul, a scăzut nivelul de pregătire școlară, școlile sînt mai sărace decît înainte, dascălii sînt de trei ori mai săraci decît acum 20 de ani. Pe cifre nu pe vorbe! Și-atunci?... 4). Recunosc acum, după ce a trecut "febra" acelor zile tensionate legate de decesul poetului, că am fost puțin patetic în textul meu, blînd și îngăduitor cu omul Adrian Păunescu și pătimaș în a-i lua apărarea pentru că m-a prins și pe mine confruntarea în care s-a angajat lumea și am simțit nevoia să fiu de partea celui lovit. Nu contest că AP este sub anumite aspecte o personalitate discutabilă, cu defecte ca orice om. dar rămîn la părerea că se exagerează grosolan pe "răul" făcut deși s-a luptat să facă bine din interiorul sistemului, fiind, în idealismul lui, convins că sistemul poate fi liberalizat, umanizat, scos din închistarea lui. Și avea nevoie de oamenii puterii. De aici și encomiastica ce i se contabilizează drept "crimă". 5). Și fiindcă a venit vorba de "crimă", să abordez și ultimul punct: exemplul d-lui Moga, căruia îi apreciez inteligența de altfel, care mi se pare deplasat nu în sensul că ar încălca principul enunțat de mine, am înțeles perfect ideea, dar intrăm deja pe teritoriul crimei, care covîrșește orice fapte bune pe care le-ar fi făcut individul în toată viața lui. Ori eu i-am cerut d-lui Moga doar atît: să aducă dovezi irefutabile în sprijinul ideii de "crimă" săvîrșită de un poet sensibil pînă la lacrimi și umanist desăvîrșit cum a fost Adrian Păunescu. | |
| = contează | cristian catalinoiu [13.Nov.10 14:14] |
| contextul în care sunt folosite anumite cuvinte contează, el determinându-le sensul (sensurile). una este să spunem că noi doi am petrecut o tovărășie plăcută într-o bodegă, ceea ce înseamnă că am fost tovarăși de șpriț la o discuție amicală (sau polemică, fiind cu atât mai câștigați - din polemici se naște întotdeauna ceva, adeseori pozitiv), una este să ne amintim de tovărășiile de acum douăzeci și ceva de ani, ceea ce sună a tovărășism. și eu lucrez în învățământ, vă asigur că m-a lovit reducerea salarială într-un mod deloc plăcut, însă...dacă acum e rău datorită unor incompetenți ahtiați după căpătuieli neîntrerupte, nu înseamnă că anii comunismului au fost mai breji. pe ăștia măcar pot să-i înjur (recunosc că fără folos), însă nu-mi pot permite ca, datorită răului de acum (sper cât mai curând tranzitoriu) să mă apuc să fac apologia fie și a unei părți a comunismului. și am zis că e periculos cu atât mai mult din perspectiva unui dascăl, ale căror informații sunt luate ad-hoc de către copii - doar el este cel de la care trebuie să învețe, deci ceea ce spune el este de necontestat. dacă ei aud că ceva a fost bine în comunism, coroborat cu ceea ce mai aud și pe acasă, de la părinți care nostalgizează după slujbele care erau sigure în comunism, percep că defunctul comunism a fost de fapt bun. discuția e lungă și nu-și are locul aici, mă refeream la anumite aspecte care pot induce generațiilor de azi ideea că mai bine păstram comunismul. p.s. nu mai departe decât săptămâna trecută, un elev de clasa a V-a, la ora de istorie, îi spunea (el!) profesorului de istorie că era mai bine sub ceaușescu decât acum.qed | |
| = Mi se pare foarte grav.... | Grig Salvan [14.Nov.10 13:38] |
| ... p.s.-ul dumneavoastră. Dar nu în sensul în care ați vrea dvs să fie grav. Ci in sensul lipsei de obiectivitate și neutralitate a unui profesor și încă unul de Istorie! Care trădează obiectivitatea științifică de dragul unui anticomunism care te face "la modă" și "deștept" (în sensul elitismului de care vorbeam mai devreme,"numai proștii mai cred că în comunism a existat și ceva bun"). Copilul poate că exagera pentru că-și auzea părinții, rudele și vecinii mereu plîngîndu-se. Și vedea cu ochii lui și simțea pe pielea lui că o duce prost! Dar profesorul nu avea voie să cadă în cealaltă extremă și să nu prezinte copilului adevărul istoric, acela care spune că în orice tip de societate se îmbină lumini și umbre, bine și rău, înălțare și decădere, idealism și josnicie, bune intenții dublate de proaste soluții, reușite dublate de eșecuri. Și atunci ca și acum!!! și ca mereu în istorie! Și cauzalitatea! Și contextualitatea! Istoria nu e un act de creație a cuiva. "Că nu sînt vremurile subt om ci bietul om subt vremi" cum zice Cronicarul. E un principiu de filosofie a istoriei fundamental de la care mulți care predau istoria au abdicat de dragul unui partizanat politic sau din pur elitism. Mi se pare la fel de grav ca și în cazul celor care exaltă total necritic comunismul. Nu-i nici o diferență între ei. Un profesor de istorie cinstit va împărți tabla în două și va pune față în față cele două "orînduiri sociale" cu plusuri și minusuri, cu pozitiv și negativ, cu "lumini și umbre" de fiecare parte! Asta înseamnă obiectivitate științifică! Copiii să aibă un tablou sinoptic. Și-atunci există bază de discuții , de polemică, de confruntare în cunoștință de cauză. Pentru că m-ați provocat la o atitudine polemică, mă voi "radicaliza" în perioada următoare, erijîndu-mă în "nostalgic" și în "avocat al diavolului", prezentînd într-o serie de "personale" aspecte ale vechii și noii societăți. Credeți sincer că relele din ultima perioadă istorică sînt tranzitorii și nu țin de fundamentele noii "orînduiri"?! Sînteți un dulce copil. Vi se pare că siguranța vieții după care plîng bieții părinți e o bagatelă? Vi se pare că polarizarea dramatică a societății în care bogații devin tot mai bogați pe zi ce trece ("și sucul cel mai dulce pămîntului i-l sug", vorba lui Eminescu) și marea masă a săracilor devine tot mai săracă, e doar un slogan comunist? Statisticile arată creșteri îngrijorătoare, de sute de ori față de perioada "de tristă amintire", ale infracționalității și mai cu seamă ale criminalități. S-a "dezvoltat" exponențial traficul de arme, de droguri, de carne vie, corupția și privatizarea instituțiilor statului ca "moșii proprii", prostituția la scară națională, dezmățul sexual începînd din "fragedă pruncie", subcultura deșănțată, obscenitatea fără limite la toate nivelurile și în toate mediile, a crescut de zeci de ori suicidul și bolile psihice ( unii spun că între 70 și 80 de procente din nație suferă de depresie)"Iată binefacerile unui sistem constituțional" cum ar zice Caragiale. Sper să nu folosiți expresia "costuri colaterale" pe care o folosesc, cu un cinism înfiorător, "cuceritorii lumii". Vi se pare normal că un profesor ajuns la o anumită vîrstă nu-și mai poate face meseria la cel mai înalt nivel la care l-ar îndreptăți pregătirea și experiența, din cauza grijei zilei de mîine de care nu doarme nici noaptea și a faptului că inafara orelor e nevoit să muncească, în construcții, spre exemplu, spre a supraviețui?! Mie mi se pare simptomatic și grav. | |
| = Libertatea mea sfârșește acolo unde..." | Aurel Sibiceanu [10.Dec.18 14:27] |
| Spuneți: "lumini și umbre, bine și rău, înălțare și decădere, idealism și josnicie, bune intenții dublate de proaste soluții, reușite dublate de eșecuri." Ați uitat să numiți, printre aceste "ingrediente", și CRIMA... Probabil veți fi vrut să o căutăm în "umbre". Se cuvine să mai amintim de frică, de teroare, exercitate de regimul comunist până în ultima clipă. Știți bine că frica, denumită de politruci și "necesitatea înțeleasă", nu este deloc o eficace metodă pedagogică. O dată cu dispariția mâinii care ține gârbaciul își face apariția debandada. Ați mai uitat să spuneți că acest chip schimonosit al democrației este "opera" eșalonulelor doi și trei, ale PCR, că acese eșaloane, în marea lor parte, sunt compuse din inși "educați" mai toți după 1947. O analiză mai amplă a actualei societăți, cu bunele și relele ei, v-ar permite să observați că toate racilele de azi proliferează controlat, pentru a motiva supradimensionarea aparatului polițienesc. Nu e de neglijat nici o altă realitate: banii din rețelele de droguri și carne vie ajung și în sfera politică, și în eșalonul de comandă al organelor de stopare. Nu sunt adeptul teoriei conspirației dar realitatea tinde să o valideze. Ca avocat al Diavolului cred că veți avea de furcă; veți spune că asasinatul, crima, au fost prezente în toate epocile, că de ce să fi fost scutită defuncta epocă. Așa este, cum tot atâta de adevărat este că ne-a fost impusă crima, de Sovietici și de uneltele lor, sub privirile impasive ale Lumii Libere, aceasta nefiind alceva decât unul dintre samsarii din Marele Obor, care este Planeta. Partea criminală a acestei realități atroce este că pe lângă comisarii sovietici și alogeni au fost și mulți, chiar prea mulți români care au ucis. Aceștia, ca să se remarce, au făcut exces de zel. Dacă i s-a spus unuia să bată un deținut o jumătate de oră, el l-a bătut o oră. Și tot așa...Destui dintre aceștia trăiesc și au pensii care trec de 30 de milioane, care ajung și la peste suta de milioane, în multe cazuri. Procesul Comunismului nu i-a atins, orice tentativă a cumpăni balanța este amendată cu vehemență și de la "amvonul" parlamentului, și de pe strapontina sindicatelor, ONG-urilor sau a mai știu eu căror forumiri civice. De ce? Răspunsul vi-l puteți da singur. Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, un mediator în reconcilierea națională ar fi putut fi Biserica; din nefericire, aceasta este căzută, în marea ei parte sub vinovăția multor ierarhi ai ei. E un adevăr pe care nu-l putem ascunde, iar dacă o facem, o facem în dauna noastră. În fine... Soluția ieșirii din actuala situație este, din păcate, asemănătoare sau identică cu aceea din 1866; asta pentru că toate forurile naționale sunt atinse de cangrenă. Trebuie să se ajungă la a trăi după spusa filosoful:"Libertatea mea sfârșește acolo unde începe libertatea altuia." E doar o opinie a mea. Cât privește lecția Dumneavoastră de viață, v-o respect cu sfințenie, chiar dacă eu am primit alte lecții de viață, lecții de credință, de poetică, de etică, etc; spre pildă de la Ioan Alexandru, Cezar Baltag ori Mircea Ciobanu. Iertare pentru tonul ușor pătimaș de la început.Ține, probabil, de faptul că nu m-am eliberat de umbrele trecutului. Sper că mântuitoarea eliberare va veni, prin efort și credință, înainte de a pune mâinile pe piept. Cu prietenie | |
| = Sînt onorat... | Grig Salvan [14.Nov.10 20:52] |
| ...d-le Aurel Sibiceanu, de intervenția dvs. în discuția apărută pe marginea unui modest text al meu (scris nu ca un "imn de slavă" pentru defunct ci doar din omenie că a murit totuși un poet, un "frate al nostru" și din respect pentru "o fațetă" a adevărului). Intervenție sobră, pertinentă, argumentată. "Tonul ușor pătimaș" n-am de ce să vi-l iert pentru că îmi place și de el mă fac "vinovat" și eu prea adesea. Dar îl consider firesc, un pic de "piper", de înverșunare, într-o controversă o face mai savuroasă. Nu am uitat cîtuși de puțin CRIMA. Dar ați anticipat bine. Vă pot dovedi cu mii de exemple că ea caracterizează orice societate în orice timp. Aș putea să-mi iau de pe acum în serios rolul asumat de "avocat al diavolului " și să vă dovedesc cu prisosință că poate mai vîrtos decît socialismul se face vinovat de CRIMA la nivel planetar capitalismul. De-ar fi să ne mărginim doar la cele de proporții colosale cum au fost războaiele și colonialismul. Plus nenumăratele crimele punctuale ale "agenturilor" occidentale cu nimic mai sfinte decît "KGB"-ul!Dar în pofida acestui caracter de "crimă în masă" nimeni nu s-a gîndit să interzică printr-o lege capitalismul așa cum s-a interzis prin lege comunismul, călcîndu-se flagrant în picioare libertatea politică și de asociere din "Declarația Drepturilor Omului"! Sigur că nu mi-aș mai dori să intru într-un Partid Comunist! Dar mi-aș dori ca el să existe de dragul Libertății de care se face atîta caz! Poate n-o să vă vină să credeți după tonul meu de acum dar eu am fost un incomod și un critic "rebel" și în vremea socialismului avînd "dosar" și "umbră" în persoana unui vecin cumsecade care după "revoluție", invitîndu-mă la un picnic în propria-i grădină, a mărturisit știind că tot se va afla. Și-a cerut iertare și am rămas în cele mai bune relații! Eram foarte "slobod la gură" dar n-am avut de suferit decît o singură dată o admonestare "prietenească" din partea colonelului "de zonă" în cabinetul directorului de la liceul la care predam. Deci cred că mi-am cîștigat dreptul moral de a vorbi fără să fiu acuzat de partizanat politic comunist. mi-aș dori totuși să încercați să faceți o oarecare diferență, pe care aproape nimeni nu o face din păcate, între comunismul criminal la propriu din perioada cominternistă sovietică și socialismul mai "național-liberal" din a doua parte. Cînd cu greu s-ar mai putea vorbi de crime propriu-zise. Sînt perfect de acord cu dvs. că dacă nu toți, cel puțin o bună parte dintre profitorii noului regim sînt dintre "foști" conform principiului "la vremuri noi... tot noi!". Cunosc nenumărate cazuri din zona în care trăiesc și știm cu toții cazuri de anvergură din "conducerea superioară de partid și de stat" de astăzi! N-am deocamdată nici un fel de dovezi dar am și eu același puternic sentiment că "răul" e controlat "de sus". E un fel de "laissez faire, laissez passer" cu metodă și cu profituri incomensurabile. Sînt de acord și cu faptul că totul în sfera politicului de la noi pare atins de un fel de "cancer național" și nu văd forța providențială care să ne ridice din marasm. Mă bucur mult că ați pomenit de oameni de înaltă calitate morală cum a fost "fratele Ioan Alexandru" , ardelean, aproape de mine , care-mi zicea și el după obiceiul monahal "frate Grigore" și mă vizita la liceul "George Coșbuc" din Năsăud unde predam pe-atunci sau îl vizitam eu la biroul său din vechea Casă a Scînteii... cu multă stimă și prietenie... | |
| = tare | cristian catalinoiu [24.Nov.10 07:17] |
| nimeni nu laudă/acceptă actuala stare de lucruri (sau doar cei direct interesați). furia dumneavoastră la adresa "democrației" ăsteia de doi bani o resimt și eu. însă mi se pare periculos ca frustrările datorate unei vieți (prezente) trăite în sărăcie, demnitate călcată în picioare, hiatus tot mai aberant între bogați și fraierii tot mai spoliați de dreepturile lor etc, etc. să aibă drept rezultat situarea vremurilor comuniste pe un piedestal al vârstei de aur care, cusută puțin pe la unele șubrezenii, ar fi putut fi mulțumitoare și ușor de îngurgitat de către poporul cu stabilitatea locului de muncă asigurată. iar de contextualitățuri, filosofii ale istoriei și alte asemenea lăudabilesubiecte de discuții nu poți vorbi la o clasă unde istoria se predă 1-2 ore pe săptămână, doar atât cât să nu dispară ca materie din programa de învățământ. și da! mi se pare gravă reacția elevului tocmai pentru că e "învățată" acasă, unde părinții săi, poate de structură intelectuală modestă, suferă în gura mare după binefacerile trecute ale iepocii de aur emailat. ei nu-i alcătuiesc un tablou sinoptic copilului, ci îi spun concret: acum e rău, înainte era minunat. "era mai bine înainte" devine un leitmotiv pe care, în necunoștință de cauză, generațiile postdecembriste îl iau ca atare. iar acesta este un neadevăr care transgresează toate filosofiile istoriei, egalitățurile de genul punerii în balanță a relelor și bunelor, cosmetizării (acum) unei realități trecute care a ridicat inumanul la rang de normalitate. dacă opun vitrinelor pline buzunarele goale ale rufelor de pe mine (uneori pompos denumite haine) nu înseamnă că mi-e dor de anii în care, cu banii din dotare, luam pe cartelă alimentele de bază, deserveam cît mai multe (și mai lungi) cozi cu putință pentru o bucată de brânză, niște "adidași" sau, lux teribilist, cîteva portocale și o ciocolată kandia, de moș gerilă, vândute, îngăduitor, în spațiul orășelului copiilor (căreia locuitorii ploieștiului ăi ziceau parcul foamea). nu, mulțumesc, nu mi-e dor de acele realizări mărețe și nu consider că e normal să le spun copiilor că, în ansamblul lui, comunismul ar fi putut face bine. părțile lui bune sunt net inferioare răului masiv pe care l-a generat la nivel de generații, de mentalități. nu refuz comunismul de dragul presupusei mode anticomuniste, îl refuz la fel cum tinerii timișoreni îl refuzau în 1990, când îl cereau interzis prin lege (or fi fost și ei manipulați de agenturili străine?), îi refuz ororile, subumanitatea la care a condamnat acest popor. dacă o ducem azi din rău în mai rău (perfect de acor în acest sens), nu înseamnă că trebuie să râcâim după luminozitățile (sufocate de straturi groase de umbre) pe care ni le-au oferit multilateral dezvoltații din partidul unic. dar am deviat, amândoi, de la "cauzalitatea" acestei discuții: am pornit de la un text literar care evită alb-negrul la care vă refereați, împroșcând vederii numai albul. polemica am putea-o muta, eventual, pe mailurile personale, unde cred că s-ar putea mai aplicat și chiar mai interesant. | |
| = Va vorbi despre voi... | Călin Sămărghițan [24.Nov.10 11:15] |
| Regina Isabella a Castiliei le spunea detractorilor lui Columb cam așa: istoria va vorbi despre voi, doar pentru că a existat el. Cred că vedeți relevanța. Felicitări, dle Salvan pentru viziune, dar și pentru atitudine. | |
| = Scrisoare de Rămas bun | milos petru [24.Nov.10 13:08] |
| Cred că nu-i lipsit de interes să cunoaștem și părerea POETULUI Scrisoare de) Ramas bun – Poezie din ceruri Adrian Paunescu …ultima poezie scrisa in agonie de Adrian Paunescu noiembrie 4, 2010 Eu recunosc ca am facut greseala De a slavi prea mult conducatorul Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante): Partidul, Ceausescu si Poporul. Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care L-am criticat si-am insuflat dorinta De libertate, bunastare si schimbare Subtil, necenzurandu-mi constiinta. Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese Periclitandu-mi starea, familia si casa Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse. De-aceea spun ca ultima dorinta Sa ma iertati de v-am gresit vreodata Si-mi fac adanc proces de constiinta Caci nu e om pe lume fara pata. As vrea ca sa raman in mintea voastra Doar un poet ce si-a iubit mult tara Ce a descoperit si slefuit talente Ce-au scormonit prin inimi cu chitara. Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie Nu m-am dezis de clasa proletara Si am simtit ca am o datorie, De a starni in mintea tuturora Si mai ales in suflete de tineri Ca nu suntem o tara oarecare Si-avem destin maret si vom fi liberi. Cand noi cantam in salile-arhipline Si recitam pe voci de milioane Visam la Marea noastra Romanie Si va-ndemnam: Treceti batalioane! Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat Ca n-am putut opri din cale vremea Sa vad autostrada prin Carpati Din Chisinau-Arad cu via Tebea Sunt unii care ma lovesc si-acuma Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare! Cuvinte grele-arunca, nesimtire Si toti vor ca sa cada in picioare Eu va privesc de-aici de sus, cu mila As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate Se rasuceste Stefan in morminte De-atata ura, pizma, nedreptate. Imi este jena, sila….chiar ma bucur Ca am plecat de-acolo, dar ma doare Cand vad valori, talente, caractere Ce-si fac familiile peste hotare. Ce sa va spun, romanii mei de bine Ce-aveti sfiala, bun simt si onoare Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte) Nu lasati tara calcata in picioare. Nu plecati capul, tine-ti pieptu-n fata Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni Sa va claditi cu totii alta viata Mesaj catre romani de pretutindeni! Sa iei aminte tara mea de suflet Ia atitudine si da raul afara Unde s-a dus Granarul Europei Banala tara-industrial-agrara. Sa iei aminte tara mea de glorii Cu patima ti-o spun din nefiinta Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte Pe munca, educatie, credinta. In timp ce va imbarbatez de-aicea Din ceruri si din sfere tutelare Vad iarasi vorbe grele prin ziare Pe forumuri, pe la televizoare. N-am omorat pe nimeni niciodata Nici cand murim nu ni se mai da pace La toti gasiti cusururi si reprosuri Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace. Nu-mi sta in caracter dar ma doboara Limbaju-ascuns al poeziei mele Fir-ar sa fie, nevertebrata tara Cu oameni falsi si plina de lichele. | |
| = ascultam cenaclul flacara la radio | Anca Roshu [21.Dec.10 07:00] |
| si ne minunam ce auzim. eram aproape copil, dar stiam deja si intelegeam ce inseamna si comunismul, si securitatea, si cenzura. m-am bucurat tare mult sa gasesc acest articol, fiindca m-am abtinut (si inca o mai fac) vreme buna sa nu dau o replica 'tare' unui coleg de site care a gasit de cuviinta ca, in ziua inmormantarii lui paunescu, sa-l improaste cu noroi si sa explice ca el, ca dascal, nu-l va preda niciodata copiilor la ora de romana. in fine, se pare ca unele persoane gasesc greu de digerat niste reguli simple si de bun simt, din categoria 'despre morti numai de bine'. ce vroiam sa zic este ca am citit adrian paunescu pe vremea comunistilor si dupa, aveam acasa carti, cumparate de mama mea, si din categoria laudelor aduse lui ceausescu dar sin din categoria ailalalta, de te mirai cum naiba au vazut astea tiparul in acele vremuri. si da, e adevarat, asa cum a scris si un antecomentator, ca nu putem nici acum explica cum paunescu reusea sa stranga stadioane intregi cand nimeni altul nu reusea s-o faca. oamenii aia nu erau dusi cu forta la concerte si fenomenul flacara a fost ceva de nedescris pentru cei care nu l-au trait cu adevarat. se canta si desteapta-te romane, pe vremea cand nu era imn national, si se cultiva muzica si poezia adevarata. detractorilor lui li se potriveste ceea ce a scris calin mai sus. fiindca, pana la urma, nu poti intelege daca esti prea mic sa vezi. adrian paunescu a fost in primul rand un poet. si daca veti spune ca a fost un poet popular, sau ca scrierile lui nu au valoare, intreb atunci cati dintre alti poeti din vremea comunistilor sau de dupa erau atat de cunoscuti, incat versurile lui erau recitate de o sala intreaga?! cati ar fi reusit sa faca din flacara un fenomen in felul in care el a reusit? l-am cunoscut pe adrian paunescu la un festila tim rock, dupa revolutie. am fost nespus de bucuroasa si o sa pastrez mereu haina pe care l-am rugat sa-mi scrie un autograf. dincolo de orice critici despre omul adrian paunescu, care, ca si oricare alt om, a avut si caderi sau momente mai putin laudabile, adrian paunescu a fost, dupa parerea mea, un poet adevarat si un om deosebit de cult. ceea ce reprezinta suficient, cred eu, pentru a-i rosti numele cu respect! ma bucur nespus ca ai scris textul asta, grig! chapeau bas! | |