| + joc de suflet | Ioana Geacăr [03.Nov.10 00:13] |
| Plăcut joc, Silvia, suprarealist(Când știi convenția te lași în voia cuvintelor!) plasat undeva departe în trecut, în copilărie, sau în tinerețe când te simți zeu "zburam prin dreptul ferestrei de jad!" În tinerețe, acolo , într-o lume care rămâne paralelă toată viața, purtată mereu (ca o cămașă a sufletului!!!) : "de fapt eram tânără și poate că am rămas la fel de partea cealalată"- frumos spui, si eu cred că "la fel" e moneda sufletului... "Instalația" asta, prelungirea cu un mesaj emoționant de pe blogul altcuiva, atașarea unei mărturii- document face atmosfera înaltă, omagială "ce frumoși erau din cămașa lui gellu naum au făcut semne de carte vezi și tu cui lași cămășile tale " | |
| = tarzan în chiloți de tablă | Dana Mușat [03.Nov.10 10:42] |
| Silvia, Cred ca oboseala a început să dea semne că se face comodă pe la mine pe acasă. La prima citire am crezut că ai scris *țăran*. Cu tz. Și chiar vroiam să te întreb ce ai pățit. Apoi când mi-am dat seama că e vorba de tarzan, scris cu literă mică pentru că de fapt e doar o caracteristică a personajului, m-am mai linistit. Tarzan ăsta al tău e un macho man mai evoluat, un fel de bărbat privit din mai multe părți. Și adulmecat. Și am citit poemul a doua oară ca să mă obișnuiesc bine cu el și să-l pot uita pe țăran. Și să îți pot aprecia scrierea. Dana | |
| = Ioanei Geacar, Danei Musat, cititorilor mei, tuturor | silvia caloianu [04.Nov.10 10:48] |
| Poemul asta e unul dintre acelea care imi vin in cel mai nepotrivit moment: cand am de facut altceva - de importanta materiala - cand intarzii undeva, cand risc sa [mai] pierd ceva, sa par neserioasa... Dar, lasam asta pe seama psihanalistilor :) Am spus multe, cam tot ce am avut de spus, aici. Asa incat am impresia ca poate fi ultimul meu poem. Va multumesc de receptivitate, Ioana si Dana. | |
| = ultimul poem? | Dana Mușat [04.Nov.10 16:48] |
| Silvia, Te rog sa nu ne ameninti ca e ultimul poem. Cititorii tai vor fi dezamagiti, iar printre ei ma numar si eu. Dana | |
| + silvia caloianu-buna dimiseara jane ! | Nache Mamier Angela [04.Nov.10 17:21] |
| este un poem frumos,bine scris,feminin si proaspat("râdeam cu gura plina de fragi" este una din imaginile foarte expresive din acest poem poeta urmeaza un desen suprarealist(" ce frumosi erau din camasa lui gellu naum) ,traieste viata ca într-un vis(ori "film"-trimiterea la tarzan)cauta un eden în care ea sa fie "o Jane" eliberata de problemele unui cotidian hartuitor,lipsit de poezie si de dragoste("vezi si tu cui lasi camasile tale"...) poeta amesteca versuri onirice cu obiectele celui mai banal cotidian(camasile ,cartile,semnele de carte,baobabii,jungla,fereastra de jad...) textul curge si "decurge" încarcat de acest joc între realitate si subconstient,lirismul e direct,simplu ,neînzorzonat... deci va spun si eu silvia ,dvs.si poeziei:buna dimiseara jane ! | |
| = poezia | Anni- Lorei Mainka [04.Nov.10 18:17] |
| poezia ne paraseste cind doreste ea, asa cum si vine cind are chef.....fericiti cei ce o simt si ii deschid usa, chiar daca in ultima clipa mi-a placut | |
| = Un pic de "liniștire"... | Miclăuș Silvestru [04.Nov.10 21:43] |
| în final, face să mă simt și eu un pic mai bine... Idei precipitate în jocul de-a v-ați ascunselea... Stilul acesta, cum îl văd eu, a face să apară ceva din haos, nu prea îl înțeleg și, poate ar fi mai bine să nu comentez. Totuși, asemenea doamnelor ce au comentat anterior, pot spune că am zâmbit, ba chiar am râs, de această prietenie adolescentină cu "tarzan" al revistelor... cu aventuri... "dimineața e o pragmatică aburită e o seară mă duce într-o coromâslă" nu am înțeles ceea ce am citat... să-l înțeleg, i-am adăugat un "care". Am gustat cu plăcere... mult succes. cu respect | |